Borne şi valori

Cristina CORCIOVESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 229 din 3 Iul 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu e deloc lesne de răspuns la întrebarea "ce merită să fie reţinut din producţia cinematografică românească anterioară momentului decembrie ’89". În primul rînd s-ar cuveni o precizare: linia de demarcaţie cinematografică nu este atît de fermă şi nici nu coincide cu cea politică. În anii ’90 au continuat să apară filme intrate în producţie sub supravegherea Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste — unele cu mici cosmetizări, altele cu modificări mai de substanţă, iar altele au fost abandonate după ce s-a mai muncit şi s-a mai investit în ele (vezi Portret anonim, model necunoscut al lui Dan Piţa). Treptat, au ieşit pe ecrane primele filme concepute integral fără ingerinţele cenzurii, deşi unele dintre ele continuau să fie tributare stilului metaforic, care în parte era o expresie a autocenzurii. După părerea mea, anul 2000 este adevăratul an de cumpănă al cinematografiei româneşti, anul 0 la propriu (nici o premieră românească) şi la figurat (primii paşi ai noii generaţii de cineaşti - scurtmetrajele lui Mungiu, intrarea în producţie a filmului Marfa şi banii de Cristi Puiu). Această delimitare în timp nu simplifică lucrurile pentru că lista de titluri "meritorii" a unui istoric de film va coincide doar parţial cu aceea a unui critic, reperele primului avînd o motivaţie preponderent obiectivă. Concret: istoricul nu poate omite din selecţia lui bornele de început ale unei etape (Independenţa României - 1912, primul lungmetraj de ficţiune; O noapte furtunoasă - 1942, primul film de ficţiune din producţia ONC; Răsună valea - 1949, primul lungmetraj de ficţiune al producţiei socialiste), ale unei categorii (Tudor - 1963, primul titlu din seria "epopeii naţionale"), ale unei generaţii (documentarul Apa ca un bivol negru - 1971, prima manifestare a generaţiei ’70) sau ale afirmării internaţionale (scurtmetrajul de animaţie Scurtă istorie - 1957, primul mare premiu internaţional), chiar dacă pentru asta, în unele cazuri, se trec cu vederea carenţe estetice, exagerări ideologice, deficienţe de tot felul. Cred că din aceeaşi listă nu pot lipsi încercările mai mult sau mai puţin reuşite (dar întotdeauna amendate de responsabilii ideologici) de aliniere la un limbaj cinematografic la modă, cum ar fi influenţa Noului Val francez în filme ca Viaţa nu iartă (1959), Duminică la ora şase (1965) sau Un film cu o fată fermecătoare (1966). După cum nu poate fi uitat Puterea şi adevărul (1971), al cărui titlu mai potrivit ar fi fost "Minciuna şi adevărul" sau "Filmul jumătăţilor de adevăr" rostite pentru consolidarea imaginii conducătorului drept şi principial care nu comite erori, în schimb le dă în vileag pe cele ale predecesorului său. Ceea ce mi se pare extraordinar la munca cercetătorului-istoric este că pentru el filmele nu cad în desuetudine, nu se demodează, pentru că el le priveşte mai ales în contextul epocii în care au fost create. Deşi criticul operează cu alte criterii, care aparţin de zona esteticului şi a limbajului cinematografic, multe dintre opţiunile sale se vor regăsi şi în lista istoricului: de la Moara cu noroc la Pădurea spînzuraţilor, de la Reconstituirea la Croaziera, de la Nunta de piatră la Secvenţe, de la Meandre la Iacob. Dar de ce să nu ne gîndim şi la o selecţie sută la sută subiectivă şi afectivă, una dintre miile posibile. Dintr-a mea, de pildă, n-ar lipsi comedioara muzicală Alo?... Aţi greşit numărul (1958) în care debutau fraţii Tapalagă, pe atunci studenţi, şi în care Iurie Darie cînta cu şarm "Pe unda clapelor, mi-e dorul călător, mereu în calea ta". Sau tot din categoria musical: Veronica - filmul cu care Elisabeta Bostan a cucerit inimile multor generaţii de copii, iar cînd mă gîndesc că, între timp, Motanul Dănilă (Dem Rădulescu), Vulpea (Vasilica Tastaman) şi Greierele (Florian Pittiş) au plecat departe, mă apucă jalea. N-aş sări nici peste un film pe nedrept uitat: O lacrimă de fată de Iosif Demian, operator de elită convertit în regizor, care îmbracă o banală tramă poliţistă într-o originală ţesătură de unghiuri subiective şi obiective. Aş mai avea un alt film uitat: Stop-cadru la masă, unica incursiune în ficţiune a documentaristei Ada Pistiner, drama unui triunghi amoros (soţie părăsită, soţ adulterin, amantă tînără) în care soţul e nimeni altul decît minunatul Aleksandr Kaliaghin. Şi un film pe nedrept subapreciat: Fructe de pădure de Alexandru Tatos, meditaţie discret înlăcrimată pe tema iubirilor neîmpărtăşite. Şi după ce aş mai menţiona Actorul şi sălbaticii datorită lui Toma Caragiu, şi Felix şi Otilia graţie scenografiei văzute de mine pe viu (într-o casă de pe Lipscani), la prima filmare la care am asistat în viaţa mea, mi-aş mai lua un răgaz de gîndire.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.