Bîzocraţia salvează România?

Radu CARP
Publicat în Dilema Veche nr. 680 din 2-8 martie 2017
Bîzocraţia salvează România? jpeg

În timpul verii trecute, ziarul Libération publica un articol în care Manuel Valls era acuzat de faptul că nu face nimic împotriva terorismului. Textul era scris de doi autori care nu cunoşteau mai nimic despre acest fenomen. Nu este neobişnuit a publica articole fără o documentare prealabilă, chiar şi în presa occidentală. Uneori, documentarea se face pentru un scop care nu mai este în nici un caz informarea cititorului – vezi cazul reportajului Sky News în România pe urmele falşilor traficanţi de arme. Nu întotdeauna vocile cele mai competente sînt chemate să discute în presa de orice natură evenimentele curente. Ceea ce a trezit uimirea în cazul articolului din Libération a fost că prim-ministrul a răspuns acestor critici, deşi era evident că nu aveau nici un temei. Realitatea virtuală creată de media începe să fie văzută ca o realitate de sine stătătoare de către oamenii politici. Într-o replică din Le Point la ceea ce s-a întîmplat şi la reacţia prim-ministrului, era pus în evidenţă un argument suplimentar pentru a dezbate acest incident: în aceeaşi perioadă, un grup de cercetători din mai multe institute franceze solicitau aceluiaşi prim-ministru accesul la datele deţinute de UCLAT – Unitatea de coordonare a luptei antiteroriste –, pentru a cunoaşte mai bine profilul persoanelor radicalizate, cu risc ridicat de comitere a actelor teroriste. La un asemenea demers, răspunsul nu a venit. În schimb, opinia eronată a doi jurnalişti a generat un răspuns prompt din partea prim-ministrului, dar nu de demontare a interpretărilor incorecte din acel articol, ci ca un fel de legitimare a demersului.

Tot în aceeaşi perioadă, presa franceză semnala faptul că Frank Underwood, eroul din House of Cards, l-a interpelat pe acelaşi Valls pe Twitter. Surpriza a fost că acesta a primit imediat un răspuns. Desigur, Underwood interpretează în film rolul de preşedinte al Statelor Unite, dar nu şi în viaţa reală. Este simptomul unei reacţii care tinde să se generalizeze a politicienilor, mai atenţi la ceea ce se scrie în media sau pe reţelele sociale decît la problemele reale din societate.

Am avut şi noi exemple de politicieni care răspund pe Facebook în timp ce ar fi trebuit să se afle în Parlament, să redacteze un proiect de lege, ori să se în-tîlnească cu alegătorii. Problema merită dezvoltată, dar ceea ce ne preocupă este de ce media promovează istoriile false, incompetenţa, interpetările absurde. Este ceea ce, în Franţa, sociologul Gérald Bronner numeşte „bîzocraţie“. De la un simplu bîz, un zgomot de fond, un zvon care nici măcar nu este formulat în detaliu, se porneşte o suită de comentarii fără nici o legătură cu realitatea. Bîzofagii pretind că sînt jurnalişti, apoi se transformă în „analişti politici“ şi devin în cele din urmă „formatori de opinie“. Adevăraţii jurnalişti, de fapt, nu au ce căuta în spaţiul public, devin intruşi. Iar experţii devin interesanţi doar în măsura în care legitimează bîzul, deoarece nu trebuie livrată publicului cunoaştere şi interpretare a informaţiilor relevante, ci o sumă de bîzuri, prezentate a fi adevăruri. Inventatorul acestui gen de prezenţă în media, Ion Cristoiu, a desăvîrşit bîzofagita cronică: articolele sale sînt episoade dintr-o saga fără început şi fără sfîrşit, în care speculaţia este ridicată la rang de informaţie, iar informaţia lipseşte intenţionat. Publicul este fascinat de poveşti, iar estomparea graniţelor între real şi virtual contribuie la propagarea unor naraţiuni. Complexitatea geopolitică a lumii în care ne găsim cu greu poate fi transpusă într-o poveste accesibilă. Este mult mai uşor să joci Pokemon Go, construind o realitate paralelă, decît să încerci înţelegerea unor corelaţii între evenimente. Într-un dialog recent între Rareş Bogdan şi Vladimir Socor – unde altundeva decît la una dintre cutiuţele cu poveşti fermecate numite televiziuni? –, era fascinant să urmăreşti cum moderatorul-analist devenea din ce în ce mai plictisit şi lipsit de interes pe măsură ce reputatul analist american de origine română descria complexitatea relaţiilor dintre Federaţia Rusă şi SUA şi explica de ce o nouă Yaltă, ca moment al cărui început şi sfîrşit sînt marcate clar temporal, nu mai este posibilă. Probabil că, dacă ar fi declarat că exact în acest moment Trump şi Putin se întîlnesc la Yalta pentru a decide destinul României, ar fi devenit brusc interesant, ar fi crescut subit rating-ul. Am văzut cum o presupusă întîlnire Trump-Putin la Budapesta – comentată în media ca şi cum ar fi fost iminentă ori chiar ar fi avut loc – a fost considerată atît de reală, încît Academia Română a dat şi o reacţie oficială la ceva care nu s-a în-tîmplat. Atunci cînd s-a decis capitala Sloveniei ca loc de în-tîlnire oficială, media a abandonat brusc subiectul: slovenii nu au cum să dorească Ardealul.

Soluţia pentru a introduce un plus de profesionalism în analiza publică a mediului politic intern şi extern nu este deloc simplă. Nu poţi înlocui o naraţiune decît cu o altă naraţiune. Sîntem, de fapt, condamnaţi ca vocile din media să se întrepătrundă cu cele ale experţilor. Într-un interviu publicat postum în Espresso, Umberto Eco descria diferenţa dintre SUA şi Europa în materie de expertiză în spaţiul public. În SUA, mediul academic este cumva izolat de societate, în sensul că rar apar în presa cotidiană sau la televiziuni profesori universitari care să exprime un punct de vedere pe marginea evenimentelor curente, datorită separării dintre campus şi restul societăţii. În Europa, situaţia este exact inversă: universităţile se află în mijlocul oraşului, universitarii pot fi chemaţi oricînd la televiziuni, iar articolele scrise în media sînt ridicate la rangul de realizări academice. Mediul universitar şi cel jurnalistic sînt astfel cumva condamnate – în România, dar şi în Franţa – nu numai să convieţuiască într-o bîzocraţie, dar şi să contribuie la dezvoltarea ei. 

Radu Carp este prof. univ. la facultatea de Științe Politice, Universitatea București. Printre altele, a publicat volumul Religie, politică și statul de drept. Secvențele unei acomodări (Humanitas, 2013).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.