Biblioteci ale cetăţenilor

Luminiţa CORNEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 428 din 26 aprilie - 2 mai 2012
Biblioteci ale cetăţenilor jpeg

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învăţat în şcoala primară a fost să merg la bibliotecă. Învăţătoarea ne-a încolonat frumos şi ne-a dus la biblioteca şcolii, bibliotecara ne-a făcut fişe şi fiecare a plecat acasă cu o carte colorată de poveşti: eu m-am ales cu Muc cel mic. Dar asta se întîmpla de mult, pe cînd copiii nu aveau canal TV cu desene animate şi nici calculatoare, ca să stea pe „mess“ de la 8 ani. Mai tîrziu, cînd am devenit profesoară, a trimite copiii la bibliotecă deja nu mai era un obicei, iar bibliotecarele mai curînd se mirau cînd se trezeau cu cîte-o clasă întreagă care cerea fişă la bibliotecă.

Cu toţii simţim că în România a scăzut interesul pentru citit, scăzînd, în consecinţă, şi interesul pentru biblioteci. Datele oficiale confirmă că nu e doar o impresie subiectivă. Anuarul statistic al României, ediţia 2011, arată că, între 2005 şi 2010 – în doar 5 ani deci –, numărul de volume împrumutate din bibliotecile din ţara noastră a scăzut cu 17,53%, deşi numărul de volume existente pe rafturi a rămas cam acelaşi. Să alăturăm acestui procent rezultatele obţinute de elevii români la testele PISA (60% dintre elevii de 15 ani nu reţin ideea principală dintr-un text citit la prima vedere) şi vom vedea tabloul îngrijorător din spatele cifrelor seci.

Ceva trebuie făcut. Dar ce? Pînă să reuşim noi să ne facem un plan pentru salvarea bibliotecilor, a venit Bill Gates cu unul. Programul „Biblionet“ – parte a programului „Global Libraries“ al Fundaţiei „Bill & Melinda Gates“ – demara în 2009 în România, aducînd ca noutate ideea informatizării bibliotecilor, dar nu oricum. Formarea bibliotecarilor pentru a le putea explica oamenilor cum să utilizeze calculatorul, dar şi pregătirea lor pentru advocacy erau de asemenea parte din plan. Avem acum peste 1500 de biblioteci publice în care oamenii pot nu doar să citească o carte, ci şi să intre pe Internet ca să-şi caute de lucru, să vorbească pe Skype cu rudele din străinătate sau să-şi depună aplicaţia pentru subvenţiile agricole, şi asta e de două ori bine, pentru că în aceste biblioteci a crescut şi numărul de cărţi împrumutate. „Biblionet“-ul a stabilit un nou standard pentru bibliotecile româneşti, iar acest lucru va trebui reflectat ca atare de legislaţie; o schimbare a Legii Bibliotecilor este iminentă.

Nu trebuie să ne aşteptăm însă că o modificare legislativă va rezolva toate problemele sistemului. Problemele vin nu atît din lacune legislative, cît din dificultăţile financiare şi din lipsa de viziune. Legea din 2002 a descentralizat bibliotecile, care au în prezent surse diferite de finanţare: bibliotecile judeţene sînt finanţate de Consiliile Judeţene, cele orăşeneşti şi comunale – de Consiliile Locale, bibliotecile universitare – de universităţi etc. Astfel, prevederile legii referitoare la standardele minimale pe care trebuie să le îndeplinească o bibliotecă publică (spaţiu, documente de bibliotecă, personal) sînt respectate după cum are bani Primăria sau după cît de vizionar (ori ba) este primarul. Sînt localităţi în care bibliotecile sînt închise de facto, chiar dacă, întrebaţi, primarii îţi trimit documente semnate şi ştampilate cum că ar funcţiona. Programul naţional de achiziţie de carte şi reviste pentru biblioteci derulat de Ministerul Culturii este departe de a acoperi nevoile bibliotecilor – ele au nevoie şi de curent electric, şi de abonament la Internet, şi de cîte-un strat de var, din cînd în cînd. O posibilă soluţie pe care Ministerul o întrevede este un viitor Program Operaţional Sectorial Cultura, prin care bibliotecile şi asociaţiile bibliotecarilor să poată accesa fonduri europene.

Dar cea mai dotată bibliotecă nu valorează nimic dacă nu are cititori. Nici măcar banii nu pot rezolva toate problemele bibliotecilor. Descentralizarea înseamnă aducerea deciziei mai aproape de cetăţean, tocmai pentru ca acestuia să-i fie mai uşor să tragă de mînecă autoritatea care nu-şi respectă rolul şi care decide – cum am citit deunăzi într-un articol din Jurnalul naţional că se întîmplă într-un sat din Gorj – că e mai bine să transforme biblioteca în sală de închiriat pentru nunţi şi botezuri – bun plan, nu-i aşa, de atragere fonduri la buget... Bibliotecile nu au nici o şansă, pe termen lung, dacă autorităţile locale nu vor înţelege că biblioteca nu reprezintă doar o cheltuială, ci un serviciu esenţial pe care trebuie să-l ofere comunităţii, şi dacă oamenii nu le vor aduce aminte, de cîte ori e nevoie, că bibliotecile nu sînt ale primarilor, ci ale cetăţenilor.

Însă în afară de actualizarea legislaţiei sau de articularea unui program operaţional dedicat, la care se lucrează deja, ar mai fi nevoie de ceva, mai uşor de făcut şi la îndemîna tuturor: să treacă fiecare dintre noi pragul bibliotecii, să ne trimitem copilul la bibliotecă, să ne trimitem, dacă sîntem profesori, elevii şi studenţii la bibliotecă. Abia atunci arătăm că ne pasă.

Luminiţa Corneanu este consilier la Biroul Cultură Scrisă, Biblioteci din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Foto: Biblionet

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.