Băutura-i bună, numai să te ţii de ea (înţelepciune familială)

Publicat în Dilema Veche nr. 297 din 22 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am descoperit întîmplător, fără să ştiu pe atunci că există, metoda cercetării participative. Era prin anii ’70 şi eu mă aflam în una dintre primele mele documentări de teren pentru studiul artei populare româneşti. Ştiam foarte bine ce trebuia să fac: să mă prezint mai întîi la primărie, să explic pentru ce mă aflu acolo şi să cer nume de persoane în vîrstă, cu mintea trează, care să mai poată povesti cum se trăia înainte vreme. La fel de bine ştiam că nu e cazul să ajung la oamenii către care mă îndruma primarul şi că cel de la care voi primi trimiterile bune va fi preotul. Abia aşteptam să ajung la bătrîna despre care părintele mă asigurase că ştia tot ce mişcă în sat şi care mă va putea şi găzdui în propria gospodărie " una dintre puţinele înstărite din sat. Zis şi făcut, am cunoscut-o, m-am instalat şi i-am spus repede ce vreau să aflu. Mi-a răspuns că n-are timp de vorbe, că ea, spre deosebire de mine, trebuie să muncească pînă tîrziu, singură şi fără nici un sprijin. M-am oferit imediat să o ajut, ca să putem sta de vorbă măcar serile. A acceptat pe loc şi... m-a trimis să pasc capra. O săptămînă, zi de zi. Detaliile acestei aventuri merită povestite separat, dar atunci am avut revelaţia felului în care poţi culege informaţiile cele mai neaşteptate, dacă munceşti ziua şi bei seara timp de o săptămînă împreună cu ţăranul. A mai trecut un deceniu pînă să înţeleg că e suficient doar să bei, pentru început. Orice etnolog care se respectă descinde mai întîi nu la primar sau preot, ci în cîrciuma satului. Se simte privit prin sticla paharelor groase, în timp ce el însuşi trage cu ochiul la celelalte mese, încercînd să identifice posibilii buni informatori. E indicat să comande ceea ce vede că beau cei din jur. De unde veniţi, cu ce treabă pe la noi, mai rămîneţi, o să ne daţi la televizor? Dacă cercetătorul răspunde fără grabă, cu sinceritate, are şansa ca mai tîrziu, uneori mult mai tîrziu, să poată schimba rolurile şi să ajungă să aibă satul în palmă (şi ficatul greu încercat). Chiar dacă pentru unii e mai dificil să-şi petreacă "terenul" constant la cîrciumă, decît să pască vitele, participarea e răsplătită cu o cunoaştere profundă a oamenilor locului. Pentru că " mă gîndesc " cîrciuma de sat este, poate, cea mai polifuncţională dintre instituţiile comunităţii. La sat, într-o margine sau la o răscruce de drumuri, cîrciuma era îndeobşte parte a prăvăliei. Locul dracului de două ori " o dată pentru că acolo pîinea se măsoară în bani şi apoi, pentru că vinul otrăveşte minţile oamenilor " cîrciuma se învecina pe o latură cu o fîntînă cu cruce sau icoană. M-am bucurat să descopăr în urmă cu doar cîţiva ani, undeva pe lîngă Buzău, o terasă cu umbreluţe Coca-Cola, amplasată în jurul unei frumoase fîntîni vechi de răscruce, cu cruce şi pomelnic. Pe cît de absurd pare la prima vedere, gestul confirmă viabilitatea credinţei în anihilarea răului, prin cruce. Protejată astfel, cîrciuma devenea locul sociabilităţii comunitare prin excelenţă, cu tot ce presupune ea din perspectiva comunicării directe. Aici se transmiteau de la gură la ureche ştirile şi bîrfele zilei, aici se bea aldămaşul afacerilor mari şi mici, aici se tocmeau lăutarii pentru nunţi, sau uneori chiar logodnele şi zestrea, aici se rezolvau răfuielile vechi şi noi, se pregătea strigarea peste sat şi se năşteau textele hazlii, de aici plecau cătanele la armată, aici se spuneau seara poveştile adevărate cu duhuri şi arătări... Aş fi fost înclinată să afirm că, în timp ce femeile plecau duminica la biserică, bărbaţii se duceau la cîrciumă, dacă n-aş fi descoperit de curînd varii doine în care... Cine bea copii nu face / N-a ştiut şi maica mea / Că şi ea mergea şi bea... Aşadar, în realitate mult mai frecventată decît îşi închipuie îndrăgostiţii de satul tradiţional auroral, cîrciuma era şi continuă să fie poarta cea mai sigură de pătrundere în inima unui sat. Răsfoiesc culegerea de descîntece a lui Tocilescu: de dragoste, de deochi, de strîns, de apucate, de junghi, de întors cuţitul, de rînză, de şarpe, de plîns, de sperietură, de Muma Pădurii, de bubă, de brîncă, de friguri, de izbitură, de mătrice, de gîlci, de Iele... nici unul, dar nici unul de băutură. Asta dă de gîndit...

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.