Baruri suspendate, memorii palatale

Cecilia VOICULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 297 din 22 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Singurele cîrciumi unde mi s-ar putea dilua liniştit băutura şi înjumătăţi porţia de mîncare, şi tot mă voi fi ameţit şi săturat, sînt două restaurante pe care le-am vizitat deunăzi, aflate în vîrful unor zgîrie-nori, unul în Chicago, celălalt în New York. Locuri unde, la etajul 95, respectiv, 47, bei puţin şi te ameţeşti repede, gustul pare a se rafina odată cu alcoolul, prin simpla virtute a faptului că te afli fizic la înălţime, într-un firesc şi invizibil contact cu cerul, ceea ce te pune, paradoxal, în situaţia de a îndrăgi şi mai mult pămîntul. Sînt la Chicago, în turnul John Hancock, înalt de 450 de metri, un obelisc de oţel şi sticlă ce se subţiază tot mai mult spre vîrf. Nimic din ce ştiu despre imaginea lumii nu mai seamănă; de la această înălţime, fac eforturi de memorie ca să mai ştiu cum e pe pămînt. De la etajul 95, uitîndu-te pe fereastră " de fapt, prin peretele exterior transparent al turnului " este aproape imposibil să distingi oamenii de pe stradă, doar cîteva puncte, mai mici sau mai mari, maşini în mişcare şi vîrfurile celorlalte clădiri, care au forme ciudate, dispuse haotic din unghiul din care le privesc. Bazat pe faimosul sistem tubular, spaţiul din interiorul turnului este incredibil de larg, fără stîlpi de susţinere, iar structura exterioară este întărită de tuburi de oţel dispuse transversal pînă la nivelul etajului 18. La sud, un skyline al oraşului ce citeşte vîrfurile unei întregi planete de turnuri, culminînd cu cel mai înalt, Sears (azi, Willis), de 110 etaje. Cerul privit din cer. La est, lacul Michigan, îngheţat, şi o palmă de pămînt, debarcaderul Navy Pier, pe care se desfăşoară un întreg spectacol de lumini, parcul de distracţii, artificii şi roata Ferris, prima din lume în 1893. În restaurantul Signature Room, am băut un cidru de mere şi lămîie verde care, pe loc, şi-a inserat delicat o semnătură fermă şi precisă în memoria mea papilară, readucîndu-mi abundent aminte că am stat o clipă palpitantă pe un fel de acoperiş, de unde lumea nu mai e supusă gravitaţiei. În astfel de temporare refugii la înălţime, poţi uita gustul pămîntului, mestecîndu-l îndelung şi imponderabil pe cel al aerului şi al zborului. Dacă ne-am gîndi la gravitaţie ca la o simplă ipoteză, sigur am putea zbura " spune un prieten. În turnul Hancock, totul e izolat ermetic şi nu se aude zgomotul oraşului; privesc imaginile, ca dintr-un avangardist film mut. Din cînd în cînd, rîndunici lovesc cu ciocul ferestrele turnului, altele trec într-un viraj sigur şi milimetric. Un turn spaţial, cu vedere panoramică, supraterestră. De aici, cerul şi lacul Michigan capătă adevărata lor formă, întinderea şi culoarea lor, contopite, sînt abia acum reale. Ameţeala perfectă, de 360 de grade, am obţinut-o însă în The View Lounge, la etajul 48 al unui hotel din New York. Jos, Times Square, un fel de obor al timpului şi spaţiului pe înălţime, unde viaţa pare bine ticluită şi tîrguită. Sus, etajele 47 şi 48 fac o rotaţie completă în interval de o oră, într-un spectacol non-stop, fin regizat de îndrăzneţii arhitecţi ai building-ului. Înalt de 174 de metri, construit din oţel şi beton nefinisat, turnul Marriot Marquis găzduieşte, printre altele, o sală de teatru de 1500 de locuri şi singurul restaurant rotativ din New York, care este şi cel mai căutat bar dintre toate cele situate pe acoperişul zgîrie-norilor din oraş. La ferestrele în întregime din sticlă " care sînt singura frontieră între mine şi spaţiu " soarele apune lent, lăsîndu-se fotografiat ca un star. Muzica e în surdină, nu doar din respect pentru conversaţie, ci şi pentru a distinge şuieratul subliminal al vîntului. Văzut seara dintr-un astfel de uriaş de sticlă, New York este o bijuterie, combinată din cristalele colorate şi sclipitoare ale celorlalţi zgîrie-nori şi ale ambarcaţiunilor de pe rîul Hudson. După cîteva clipe de urcat cu liftul, privirea de furnică s-a preschimbat într-una de satelit. Orice cocktail sau pahar de vin e aproape inutil, pămîntul se învîrteşte deja sub picioare. Preţurile includ desigur spectacolul înălţimii şi modularea sofisticată, psihedelică, a stării interioare. Chiar gustul conversaţiei pare a fi inclus în preţ. Există o artă a conversaţiei decente în aceste cîrciumi aerisite, în care subiectul (de cele mai multe ori profesia şi jobul) are mai puţină importanţă decît maniera: tonul ferm, limbajul controlat al trupului, privirea articulată şi coerentă, răbdarea de a-l asculta pe celălalt pînă la capăt, vestimentaţia studiată, dar rar şocantă. Toate, în penumbra unor lumini de decor, discrete şi suficiente. "Cine nu locuieşte la New York nu ia viaţa în serios" " spune axiomatic un scriitor american contemporan. Dar cine nu locuieşte la New York poate importa bun-gust în ţara lui, profitînd în schimb de avantajul de a fi acasă? " închei maieutic.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.