Baász sau publicul real

LÖRINCZ D. József
Publicat în Dilema Veche nr. 894 din 27 mai - 2 iunie 2021
Baász sau publicul real jpeg

De la mijlocul anilor ’70, orașele secuiești începuseră să nu mai fie locuri plăcute cînd venea vorba de sărbătorile legale (1 Mai și 23 August), locuri în care altădată, chiar dacă nu-ți ardea de sărbătorit, măcar îți petreceai în liniște zilele libere. Nemaivorbind de anii de după 1975, an în care cîțiva elevi puseseră pe niște clădiri din centru afișe cu sloganuri iredentiste. Ei bine, după acest eveniment, mai ales în preajma sărbătorilor, orașul se umplea cu milițieni sub acoperire sau în uniformă.

La aniversarea a 60 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român, în 1981, s-a organizat o amplă expoziție pentru artiștii plastici din județ. Graficianul Imre Baász s-a pregătit cu o lucrare complexă, compusă din două elemente. O instalație: șase cămăși însîngerate pe un catarg, iar de jur împrejur, pe podea, a împrăștiat două feluri de manifeste (lipise cîteva și pe pereți). Erau manifeste comuniste antiguvernamentale, pro-comuniste etc. din anii ’30-’40 (originale și fotocopii). Iar pe de altă parte afișe miniaturale, sub forma unor manifeste care anunțau vernisajul expoziției. Baász făcuse, anterior, o vizită la Muzeul de Istorie a Partidului, la București, ca să studieze manifestele ilegaliștilor comuniști. Deși structura grafică diferea, el a înscris și pe invitații textul obișnuit al vechilor manifeste: „Citește și dă mai departe”.

Celălalt element al lucrării era un performance. În noaptea premergătoare vernisajului făcuse turul orașului împreună cu cîțiva prieteni și a lipit manifeste pe pereți și pe aviziere. După o vreme i-a prins un milițian speriat, care a sunat de îndată la centru ca să raporteze că sînt cîțiva oameni care lipesc manifeste și să ceară ajutor. Ajutorul a sosit numaidecît: comandanții Miliției județene și ai Securității. Oamenii cu manifestele au fost duși la audieri, la Miliție. Mare le-a fost mirarea oficialilor cînd și-au dat seama că textul afișelor nu avea un conținut antiregim și că exista aprobare pentru acțiune. Se pare că l-au sunat și pe secretarul județean de partid care le-a spus același lucru: că toată acțiunea se desfășoară cu aprobare de la el. Afișele expoziției trebuiau lipite. Baász și prietenii săi au fost eliberați.

Atmosfera acelor ani, cutezanța participanților o demonstrează și faptul că Baász, ajungînd acasă în zori, și-a sunat de îndată soția (care nu era la acel moment în oraș) și i-a relatat toată pățania. A recunoscut că îi este frică, deoarece se prea poate ca această glumă să nu rămînă fără urmări, poate chiar să fie dus la închisoare. Ceea ce nu ar fi fost imposibil. Dar de această dată au avut noroc, Justiția a funcționat în alt mod. A doua zi, Baász a fost chemat la Miliție și formal i s-au prezentat scuze. „Devenise prioritară metoda și nu existența estetică a operei de artă” – spunea Baász la acea vreme. Am mai menționat că instalația și performance-ul alcătuiau un tot unitar. Invitațiile la expoziție funcționau ca și vechile manifeste: făceau parte și din instalație. În acea noapte lipiseră pe pereți și din manifestele de odinioară. Manifestele veritabile și acțiunea din toiul nopții au încurcat de tot noțiunea timpului, punctele de referință, inamicii, scopurile, valorile erau cuprinse într-o unitate cu totul nouă. Cele șase cămăși albe reprezentau, la rîndul lor, o problemă. Ce simbolizează ele? Morala imaculată mînjită de sîngele victimelor? Se prea poate. Dar în acele vremuri cămășile albe puteau însemna și altceva: puteau aminti de sacou (de obicei închis la culoare) și de cravată. Iar acestea, la rîndul lor, erau și reprezentarea omului „integrat” în sistem, mai ales a funcționarului de partid și a securistului. Astfel privită, însă, toată instalația putea reprezenta lumea „oficială” mînjită cu sînge într-un context în care lupta împotriva nedreptății, din trecut și din prezent și martiriul se contopeau.

Foto: expoziția „Prezentul ce a trecut”

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.