„Artistul poate face mult de unul singur“ – interviu cu Dan PERJOVSCHI

Publicat în Dilema Veche nr. 571 din 22-28 ianuarie 2015
„Artistul poate face mult de unul singur“ – interviu cu Dan PERJOVSCHI jpeg

Acum, în era Internetului (YouTube, FB, Instagram), iniţiative independente, burse private (inclusiv de la bănci), spaţii neconvenţionale etc., ce rol/rost mai au uniunile de creaţie/galeriile/tîrgurile de artă?

Dacă înţelegem arta doar ca industrie sau zonă economică, atunci sistemele clasice (galerii, tîrguri de artă) au acum alternative (online, DIY). Industria muzicală s-a adaptat prima la download, dar asta n-a condus, în general, la o muzică mai bună. Dacă însă înţelegem arta drept creaţie, schimb de idei, cercetare, atunci spaţiile convenţionale (muzee, galerii, bienale) şi neconvenţionale (nonprofit, pop-up, project based etc.) mai au viitor şi, dacă se reformează, încă unul mare. În schimb, uniunile nu mai sînt de mult ce-au fost (monopoluri de creaţie) şi, dacă nu-şi vor dezvolta caracterul sindical, managerial sau solidar, uniunile noastre născute în comunism vor deveni irelevante sau vor dispărea cu totul.

Arta s-a democratizat, toată lumea are Facebook, blog şi pune poze pe Instagram. Dar asta nu înseamnă că arta a devenit mai bună.

Poate exista artist vizual fără curator, galerist, muzeograf, critic de artă? Este vreunul dintre aceştia indispensabil?

Depinde ce înţelegi prin artist-fără şi artist-cu. Eu nu am curatorul sau criticul meu personal de artă. Cu alte cuvinte, nu sînt în situaţii exclusive. Dar colaborez cu critici sau curatori. Cu unii – de 25 de ani. La fel, deşi lucrez cu mai multe galerii internaţionale, nu mă simt captiv sau reprezentat fără rest de ele. Fiecare artist îşi păstrează cîtă independenţă vrea sau poate. Eu, pentru că fac naveta între mai multe sisteme (local şi global), moduri (profit şi non-profit) şi teritorii (artă şi jurnalism), nu depind total nici de unul, nici de altul, nici de aici, nici de acolo.

Eu nu cunosc artişti în afara sistemelor (clasice sau alternative), dar teoretic este posibil.

Dacă un artist refuză sistemul privat de promovare, după ce a refuzat să acceseze fonduri de stat, asta cum poate ajuta puritatea unui concept de tipul do-it-yourself?

Nu există puritate sută la sută. Şi, de fapt, nu asta contează, ci cîtă independenţă artistică ai indiferent de sursa financiară.

Pînă de curînd eu eram suspicios cu privire la fondurile publice (politic manipulabile), după aia am devenit suspicios şi la alea private (alt gen de manipulare – vezi cazurile de boicot al bienalelor internaţionale din cauza unui anumit sponsor). Acum judec de la caz la caz.

De doi ani de zile nu mai accesez nici un ban guvernamental şi nu colaborez deloc cu MAE sau ICR. Dar colaborez cu CNDB, instituţie de stat, sau cu Teatrul Naţional din Sibiu. Nu ştiu dacă am înţeles bine întrebarea ta, dar, pe de o parte, apreciez crowdfunding-ul sau campaniile de donaţie DIY şi, pe de altă parte, mi-e teamă că statul, dacă vede că merge aşa, pînă la urmă n-o să mai dea nici un ban pe artă.

De ce/cine are nevoie un artist pentru a-şi construi o carieră? Cît de mult poate face artistul de unul singur?

În opinia mea, artistul poate face mult de unul singur. În primul rînd, să se hotărască ce vrea. Dacă vrei succes, n-o să-l ai decît temporar; dacă vrei bani, s-ar putea să rămîi sărac. Dacă însă vrei să contribui cu expertiza ta la o lume complexă şi diversă, şi astfel să o faci mai profundă, mai devreme sau mai tîrziu o să reuşeşti. Restul ţine de practică şi poziţionare.

Care sînt cele mai importante resurse pentru un artist vizual?

Ideal, avem toţi nevoie de un sistem artistic performant, unde să existe toate instituţiile, iar toate practicile artei şi finanţării artei să fie posibile. Dar idealul nu există nicăieri şi principala resursă a artistului independent este propria-i putere de a naviga prin permanent schimbătoarea geografie a scenei internaţionale de artă.

Dvs. ce fel de artist vă consideraţi, cum vă definiţi? Cum vă raportaţi la instituţiile culturale şi la circuitul mainstream?

Păi, eu sînt alternativ în mainstream. Sînt cunoscut şi necunoscut, în acelaşi timp. Expun în muzee şi bienale celebre, dar şi în spaţii nonprofit de care n-a auzit nimeni. Şi pe geamurile librăriei dintr-un cartier mărginaş al Zagrebului, şi pe geamurile bienalei de la Sao Paolo. Expun la New York, locuiesc în Rahova.

Sînt şi artist, şi jurnalist; şi editor, şi editat.

Am cultivat ambiguitatea lui aici-şi-acolo a mainstreamului şi alternativului (lexicul meu ţine mai mult de „guerrilla“ şi „illegal“) care-mi dă libertatea să navighez cum vreau între economic şi activistic, între profitabil şi idealistic.

Sînt un desen regenerabil.

a consemnat Marius CHIVU

Foto: Dan Perjovschi

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.