Arborii ucigași

Codruța Mihaela NEDELCU
Publicat în Dilema Veche nr. 790 din 11-17 aprilie 2019
Arborii ucigași jpeg

Mi s-a întîmplat în repetate rînduri să rămîn cu gura căscată citind titluri precum „Încă un conducător auto ucis de un copac“. Am încercat să-mi imaginez răul de copac ieşind de pe marginea drumului şi sărind, numai de al naibii, în faţa unui biet şofer care conducea preventiv, cu viteza legală şi respec­tînd toate regulile.

Încercaţi şi voi să vă imaginaţi copacul încruntat şi agresiv, mult-doritor de sînge de om. În realitate, detest pur şi simplu acest gen de titluri, născocite de nişte aşa-zişi „jurnalişti“, care nu ştiu altceva decît să dea o notă de scandal la orice. Dacă mă gîndesc bine, această atutidine faţă de copaci e similară cu cea faţă de pisici, cîini, animalele pădurii, păsări ş.a.m.d. – o atitudine de tip Ev Mediu, în care categoria respectivă e considerată vrăjitoarea cea rea. Mai că-ţi vine a crede că mai e puţin şi vor arde vrăjitoarea pe rug.

Într-un oraş, un primar „deştept“ a acoperit arborii cu plase, ca să nu-şi facă păsările cuib în ei, că „se găinăţează“. La mine în oraş au fost tăiaţi mai mulţi pomi fructiferi ornamentali, pentru că „fac fructe şi murdăresc trotuarul“. Dar se poate şi mai rău: în Iaşi, Alba Iulia şi alte oraşe au fost tăiaţi o mulţime de arbori, pentru că „acopereau priveliştea spre clădirile valoroase“.

Cred că nu sînt puţini cei care, de-a lungul timpului, au constatat cum, sub pretextul „toaletărilor“, arborii sînt pur şi simplu ciumpăviţi fără milă şi fără cea mai mică urmă de cunoştinţe botanice. Dintre prietenii mei, unul a urmat un liceu forestier pe care l-a terminat extrem de dezamăgit: el visase să ocrotească pădurea şi, cînd colo, a învăţat doar cum să „valorifice“ diverse tipuri de lemn şi să facă mobile sau cherestea.

Nişte capete pătrate de „silvicultori“, de „arborişti“ sau de „peisagişti urbani“ nu fac altceva decît să trateze arborii oraşelor drept „masă lemnoasă“ şi să vorbească de „atingerea vîrstei de exploatare“, de parcă oraşele ar fi fond forestier. Aceştia sînt susţinuţi de cîte unii cu mentalitate de ţărănoi incomplet urbanizaţi care spun că arborii „fac gunoi“, „fac umbră“, „împiedică dezvoltarea“, „reprezintă un pericol“ ş.a.m.d. Şi uite aşa, se trece la vînătoarea vrăjitoarelor-arbori. Dacă, la şcoală, ar fi fost măcar vag atenţi la orele de botanică, ar fi aflat că un arbore nu este o cherestea care stă vertical. Un arbore este un organism viu care se naşte, creşte, se hrăneşte, se reproduce, îmbătrîneşte şi moare. Uneori poate muri după multe sute de ani (pe platoul Breite de lîngă Sighişoara, cel mai bătrîn stejar are peste 900 de ani).

Trunchiul arborelui nu este o bucată mare de lemn vertical, cu un smoc de frunze în capăt. Prin el există un sistem asemănător vaselor noastre de sînge, care îi asigură circulaţia apei şi a hranei. Frunzele sînt un adevărat sistem digestiv şi respirator, precum şi un sistem delicat de pompare. Ele prepară hrana arborelui, iar evaporarea de la suprafaţa lor produce o diferenţă de presiune care face ca apa cu substanţe utile din pămînt să urce pînă la ele.

Cum îşi poate imagina cineva că un organism masiv (ca un arbore matur) poate trăi doar cu o fărîmă de hrană? Pentru că a „toaleta“ arborele lăsînd doar cîteva crenguţe chiar asta înseamnă: e similar cu a ne tăia nouă 95% din stomac, rămînînd ca restul de 5% să ne hrănească. Bineînţeles că arborele care nu s-a putut hrăni moare încet-încet pe interior şi, la primul vînt mai puternic, o să se rupă sau o să cadă. Cu ghinion, poate chiar va omorî pe cineva – dar care e vina lui? Nu cumva e vina celor care nu l-au tratat aşa cum trebuie?

Scriind cele de mai sus, nu sper să îi sensibilizez prea tare pe încuiaţi. Sper însă ca măcar să le aduc un argument în plus celor care se opun toaletărilor şi tăierilor abuzive.

În fotografiile alăturate sînt nişte arbori din Geneva (mă întreb cum or fi rezistat să crească aşa mari şi frumoşi fără „toaletări“) şi un arbore care „acoperă priveliștea spre clădiri“. dar la umbra căruia poţi să te odihneşti, în locul preferat al lui Hans Christian Andersen. La noi, în schimb, într-un orăşel, „Arborele european al anului 2019“ fusese marcat pentru tăiere. Dar deoarece comunitatea a protestat, Primăria s-a mulţumit „doar“ să-l toaleteze. Cu drujba.

În fond, pe arbori nici nu-i aşa greu să-i arzi pe rug. N-au avocaţi. Şi nici nu ţipă. 

Codruţa Mihaela Nedelcu este directoarea Asociaţiei ARIN.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.