Aradul – o Vienă a României

Simona STIGER
Publicat în Dilema Veche nr. 787 din 21-28 martie 2019
Aradul – o Vienă a României jpeg

Look-ul orașului (arhitectura urbană inspirată din stilul arhitectonic al Vienei), ordinea, spiritul germanic sau viața mondenă a Aradului de altădată să fi atras orașului denumirea de Mică Vienă? Sau poate toate la un loc, pentru că, începînd cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Aradul cunoaște o serie întreagă de transformări care-i conferă tot mai mult aspectul unei metropole. Edilitar, orașul a fost reconstruit pe baza unui plan urbanistic avînd ca model Ringul vienez. S-a început amenajarea unei promenade cu o lungime de doi kilometri și o lățime de 60-140 de metri, pornind de la Piața Avram Iancu, iar porțiunea delimitată de actuala stradă Horia (Palatul Neuman), cunoscută sub numele de Corso, a fost împodobită cu clădiri monumentale, ridicate în stil baroc, neobaroc, eclectic, renascentist, neoclasic, neogotic și Wiener Secession.

Tot atunci a început și afirmarea economică a orașului, care a găzduit în 1890 prima expoziție agro-industrială organizată în afara Capitalei. Evenimentul a atras noi investiții: Fabrica de Vagoane şi Motoare „Johann Weitzer“ S.A., prima fabrică de locomotive cu abur pentru ecartament normal din Transilvania, înființată în 1891 (mai tîrziu aici s-au produs primele garnituri pentru metroul bucureştean, iar acum se  produc tramvaie, troleibuze electrice și vagoane de călători), fabrica de mobilă Lengyel (care a devenit furnizoarea Curții Regale și Imperiale, iar după ce a obținut medalia de aur la expoziția de la Paris, în 1900, a mobilat interiorul muzeului Kensington din Londra), Moara și fabrica de spirt a fraților Neuman (înnobilați de împărat în 1884), fabrica de automobile (Marta) și prima Societate de transport cu autobuze de pe teritoriul actualei Românii, ceea ce a dus la dispariția celebrelor tramvaie trase de cai, care fuseseră introduse în Arad în 1869.

Se deschid case de modă (unele au chiar sucursale în Timișoara, Lugoj, Caransebeș), se construiesc noi hoteluri, între care Crucea Albă (Ardealul), considerat cel mai elegant (aici a fost introdusă pentru prima oară în oraş apa caldă în camere), a găzduit celebrități (împăratul austriac Franz Iosif), scriitori (Ion Luca Caragiale, George Coşbuc, Octavian Goga, Ady Endre), iar în sala de festivități au concertat Franz Liszt, Johann Strauss jr., Johannes Brahms. Aradul era recunoscut ca „orașul femeilor frumoase“, multe dintre ele căsătorindu-se cu bărbați celebri, cum a fost, spre exemplu, fiica baronului Pugly (proprietarul Castelului de la Șofronea), devenită în 1901 soția lui Miklos Horthy, pe atunci un tînăr ofițer de marină. Căsătoria a fost oficiată în Arad, la biserica reformată de pe strada Mihai Eminescu.

La modă erau și spectacolele de teatru (stagiunea ținea din octombrie pînă în iunie), film (primele „fotografii vii“ au stîrnit curiozitatea arădenilor, astfel că au rulat douăsprezece zile și nu trei zile, cît era programat inițial). Toate acestea duc la o schimbare de mentalitate: se discută acum și despre emanciparea femeilor (în oraș funcționau mai multe societăți feminine, Asociația feminină cetățenească, Reuniunea Femeilor Române din Arad și Provincie), sînt cunoscute măsuri contraceptive (în farmaciile orașului se comercializau prezervative aduse tocmai din emancipata Americă).

Despre balurile organizate mai ales la hotelul Trei Crai și la Crucea Albă, care impresionau prin eleganță, rafinament, bun gust, povestește și Jókai Mór. Între ele, balurile „costumate“ ale Reuniunii Femeilor Române din Arad aveau loc întotdeauna în 2 februarie și „numai pe vremea turneelor teatrale ale lui Millo și Pascaly era o întîlnire ca la bal. Atunci, actuala Piață Avram Iancu, pînă la podul Mureșului, era plină de trăsurile celor veniți să asiste la reprezentările teatrale, toți îmbrăcați în haine de sărbătoare“.

Viața mondenă a urbei se consuma în restaurante, berării (clienții fideli își aveau propria halbă pe care aveau gravat numele, iar pe capacul de porțelan era fotografia posesorului), cofetării, cafenele. Dintre toate, Cafeneaua Abbazia din Piața Avram Iancu, deschisă pînă dimineața, era cea mai apreciată de arădeni pentru muzica țigănescă, mîncarea, servirea și atmosfera creată chiar de patronul ei, un cartofor înrăit, care avea grijă să facă reclamă firmei prin „spectacolul“ oferit dimineața, cînd pleca spre casă însoțit de trăsuri și lăutari.

Atmosfera, istoria și frumusețea locului au transformat orașul într-un „oraș al teilor, al soarelui și al tinereții“, pe care un poet, odinioară, îl numise o „Vienă a României“. 

Simona Stiger este istoric, conferențiar univ. dr. la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș“, Arad.

Foto: Ciprian Hord

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.