Apa de la cişmea

Publicat în Dilema Veche nr. 753 din 26 iulie – 1 august 2018
Apa de la cişmea jpeg

Apa „cucereşte“ oraşul românesc foarte tîrziu, iar satul rămîne, chiar şi astăzi, departe de fi conectat la o sursă de apă curentă. Elaborarea unui sistem de canalizare menit să alimenteze Bucureştiul, de pildă, cu apă potabilă se regăseşte printre preocupările domneşti. Bunele intenţii au existat şi s-au manifestat chiar prin aducerea apei potabile în oraş prin canele şi olane, cu precădere după 1780, prin construirea de cişmele mai numeroase pentru cei cu dare de mînă, mai puţin numeroase în mahalalele nevoiaşilor. Bunele intenţii şi iniţiativele nu sînt însă suficiente: o cişmea trebuie întreţinută, curăţată din cînd în cînd, reparată, cîrpită. Există chiar şi o dregătorie care are sub grijă cişmelele şi haznalele din oraşe, aflată sub conducerea unui suiulgiu-başa. La 13 august 1785, Mihai vodă Suţu îl însărcinează pe acest suiulgiu-başa să aducă apa „pînă la marginea Bucureştiului“, oraşul fiind cu totul „isterisit“ de apă potabilă. Suiulgiu-başa are drept misiune de a pregăti un „proiect“ cu cheltuielile necesare „pentru aducerea apelor şi facerea cişmelelor“, de a stabili care breaslă să plătescă mai mult, care mai puţin pentru construirea unui astfel de sistem, şi mai ales de a hotărî asupra „împărțirii apei, unde şi unde se cuvine a să da“, pentru a fi de folos „obştii“. Apa ajunsă, prin „olane“ şi „terezii“, pînă la capul Podului Mogoșoaiei este împărţită norodului în funcţie de calitatea obrazelor, mai întîi „pe la porţile şi curţile dumnealor“ boierilor şi mai apoi prin mahalale. Cum nu ajunge la toată lumea, apa se transformă într-un „favor“ acordat de domn în funcţie de serviciile aduse. Nicolae vodă Mavrogheni (1786-1790) acordă „dreptul la apă“ ca pe un privilegiu celor care îl „merită“, prin merit înţelegîndu-se diferitele contribuţii la cămara domnească. De pildă, la 12 noiembrie 1786, vodă îi acordă lui Ianache Moruz, fost mare vornic, privilegiul de a lua o măsură de apă, pentru trebuinţele sale, din apele aduse de la Creţuleşti.

Ca atare, ridicarea unei cişmele nu poate fi decît „o frumoasă podoabă“, menită a fi de folos „politiei“, aşadar merită întreaga atenţie a obştii din moment ce apa serveşte tuturor şi este indispensabilă. La 1815 însă, cişmeaua de la Podul Mogoșoaiei, „din nepurtare de grijă“, s-a dărăpănat şi are nevoie de reparaţii urgente. Lipsa de iniţiativă şi tergiversările dregătorilor îi silesc pe veliţii boieri să atragă atenţia că „mai trecînd vreme cu nebăgare de seamă să strică de tot“ cişmeaua. Aşadar, marele clucer şi marele logofăt, meimar-başa (starostele zidarilor şi tîmplarilor) şi suiulgiu-bașa sînt sfătuiţi să meargă degrabă la faţa locului „ca să ia în scris toate cele ce sînt stricate“, „să dreagă şi să aducă la starea ei după cum a fost“. Dar doi ani mai tîrziu, aceiaşi veliţi boieri întocmesc o altă anafora către domn, unde constată starea jalnică a cişmelelor de la Podul Mogoşoaiei, de la Poarta Tîrgului de Afară, de prin mahalale şi mai ales a celor „hărăzite“ boierilor. (…)

Apa are un preţ: mahalagii, boieri, prăvăliaşi, meşteşugari, ţărani plătesc pentru a avea acces la cişmea. Venitul cişmelelor se ridică şi se socoteşte de către suiulgiu; taxa ar trebui să acopere eventualele stricăciuni şi să ajute la construirea altor surse de apă. Şi cine nu are cişmea cumpără apa direct de la sacagii. În „poporul Agiei“, sacaua de apă se ridică la 4 parale, în timp ce în „poporul Spirii“ la 5 parale şi tot 5 parale în „poporul Spătăriei“. Sacagiii o iau direct din Dîmboviţa, o pun în butoaie şi pleacă cu ea pe uliţele Bucureştiului strigînd: „Apa hop!“ Dacă ţinem cont că în apele Dîmboviţei se aruncă orice, de la cadavrele animalelor moarte la rămăşiţele măcelarilor și resturile tăbăcarilor, la gunoaie şi excremente, apa nu este deloc curată. 

(fragment din Patimă şi desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieţii cotidiene, de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, Humanitas, 2015) 

Constanța Vintilă-Ghițulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească, 1750-1860, Editura Humanitas, 2015.

Foto: Ioana Epure

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.