În China

Dacă sînteţi în China înainte de Anul Nou chinezesc, este bine să vă faceţi cît mai repede prieteni chinezi! Nu vă gîndiţi că vă veţi bucura de spectacolul de artificii, iar apoi vă retrageţi într-un bar pînă în zori şi – iată – aţi consumat şi revelionul (chinezesc). Dacă nu v-aţi făcut prieteni localnici şi vă nimeriţi hălăduind pe coclaurile Chinei, atunci pregătiţi-vă sufleteşte nu doar pentru o zi oarecare din calendar, ci pentru una în care vă veţi deplasa cu dificultate dintr-un loc în altul şi riscaţi să găsiţi magazinele şi bistrourile închise. De ce?

Este ceea ce am păţit şi eu cîndva, fiind deja de mai multe luni în China, după ce am prins ultimul autobuz către un oraş şters din sud-vestul ţării, în tranzit către o zonă cu bananieri şi cocotieri. Am stat blocat vreo trei zile acolo, iar Anul Nou chinezesc s-a întîmplat fără mine, deşi mă aflam exact în China.

Anul următor am fost mai precaut (sau fără chef de călătorii lungi), aşa că am rămas în oraşul unde studiam (Chengdu) şi aveam şi prieteni. Totuşi, se părea că nici aceste condiţii nu erau suficiente... dar s-a întîmplat ceva. Într-un moment deloc potrivit, toţi bărbaţii din familia unei prietene (trei) au fost nevoiţi să plece undeva prin provincia Guangdong pentru a rezolva chestiuni grave, legate de afaceri. Petrecuserăm cu mai multe ocazii la ei acasă înainte de acest episod, iar o invitaţie de Anul Nou nu ar fi fost surprinzătoare. Însă acum nu a fost o invitaţie pur şi simplu, ci una motivată: nu este de bun augur să petreacă anul fără bărbaţi în casă! Şi iată-mă, în fine, la primul meu an nou chinezesc. De ce „în fine“? Pentru că în casele chinezilor se întîmplă Anul Nou chinezesc, iar membrii de familie care se află departe (chiar şi la 1000 de km) fac tot posibilul să se întoarcă acasă acum. Închipuiţi-vă ce necaz în ceea ce o priveşte pe prietena chinezoaică: în familia lor, lucrurile se întîmplaseră exact pe dos.

În această perioadă este şi vacanţa cea mare. Programul TV de Anul Nou este vesel şi patriotic. Se mănîncă bine. Dar mai ales se mănîncă jiaozi (colţunaşi). Colţunaşii chinezeşti au o oarecare istorie, sortimentele variază în funcţie de regiune (mai ales umplutura) şi se pare că sînt şi un aliment potrivit cu sezonul rece (se pot prăji, fierbe, dar există chiar şi o supă de colţunaşi). Fiind vorba de mîncare chinezească, urmează, evident, să zic că ar putea avea şi calităţi terapeutice. Dar rămîne de studiat. Iar despre posibile simbolisme, ce să mai spun!

Pentru a da numai un exemplu, omonimia lui jiao (colţunaşul) cu jiao (a transfera, a trece ceva de la cineva la altcineva, sau a trece de la o situaţie sau etapă la o alta) anunţă desprinderea de vechi şi un nou început. Chinezii se pricep de minune la astfel de asocieri fonetice. Un exemplu banal este cel al afişării desenelor cu peşti (yu) pentru a sugera abundenţa (yu) şi, desigur, atragerea acesteia.

La limita de nord-est a Capitalei

Buuun. Dacă sînteţi în România şi chiar vă intersesează Anul Nou chinezesc, este bine – dacă reuşiţi – să vă faceţi din timp prieteni chinezi. Apoi, asiguraţi-vă că nu vor pleca în ţara de baştină să petreacă acolo cu familia.

În Bucureşti puteţi merge şi la diverse manifestări în aer liber ale chinezilor, dacă se organizează (în timpul zilei), dar odată ajunşi acasă, să nu consideraţi că aţi petrecut Anul Nou China-style. Anul Nou intim începe mai tîrziu...

Bucuraţi-vă dacă aveţi prieteni chinezi şi preţuiţi-i, pentru că nu e puţin lucru să fiţi acum împreună cu familia lor, acasă la ei sau la vreun restaurant din Colentina. Vor fi nişte gazde bune, atmosfera va fi optimistă, iar programul de revelion chinezesc va rula vesel în fundal, captat prin antena de satelit. Veţi mînca şi colţunaşi... Nu întrebaţi de plita încinsă sau de „pui Shanghai“, ci bucuraţi-vă de ce aveţi pe platourile din faţă. La mulţi ani!

Şerban Toader este sinolog.