Antimisocapnist

Publicat în Dilema Veche nr. 774 din 20-26 decembrie 2018
Antimisocapnist jpeg

A m putea să o luăm de la pașopt, dar nu o vom lua de acolo, o luăm de la ’51. Mai precis, de la 1651, cînd apare, la Londra, Hymnus Tabaci, „un poem în cinstea tutunului, compus cu eroism de Raphael Thorius“ (lăsînd la o parte alte considerente, mai limpezi ori mai cețoase, pare într-adevăr un act eroic să compui poeme atît de vaste ca acesta, care se întinde pe nu mai puțin de o mie cinci sute patruzeci și cinci de versuri, dacă am numărat bine). 

Thorius (pe care îl chema, la naștere, De Thoor, fiindcă era flamand, nume preschimbat în Thorie după ce a ajuns în Anglia și apoi latinizat în Thorius) a fost un medic renumit la vremea lui și putem presupune că s-a aplecat asupra chestiunii tabagice cu întreaga probitate cerută de profesia aleasă. Nu-i lesne să cînți, în hexametri latini, virtuțile unui vlăstar al familiei Solanaceae dacă n-ai un dram de încredere în adevărul rimelor tale și fără a-i fi simțit, pe cerul gurii, vlaga. Firește, cînd te lași purtat de avîntul inspirației și expirației, se mai întîmplă ca adjectivele tale să capete accente ditirambice (precum „ferice amețeală“, „nobilă salivă“, „neasemuite lacrimi“, „binefăcătoare tuse“), însă ele ar trebui să aibă, toate, un temei de netăgăduit.

Datele spun că Raphael Thorius a compus Hymnus Tabaci în 1610, dar poemul a fost nevoit să aștepte, pentru a fi publicat, pînă în 1625, cînd Louis van Kinschot (Ludowic à Kinschot, în grafia vremii) tipărește, la Leyda, versiunea originală în limba latină. În același an (fast pentru operă, nefast pentru autor), Thorius își dădea duhul, răpus de ciumă. Doi ani mai tîrziu, în 1627, cartea apare și la Londra, iar în 1651, cum zisei mai sus, vede lumina tiparului versiunea engleză, în traducerea lui Peter Hausted. Între timp, însă, intrase pe fir regele Iacob I al Angliei. 

Acest monarh (despre care s-a spus că ar fi fost „cel mai înțelept nebun al creștinătății“), scos din sărite de răspîndirea năravului de a fuma între fruntariile regatului său, a pus mîna pe augusta lui pană și a compus, în 1619, un pamflet intitulat Misocapnos, printre ale cărui consecințe imediate se numără și aceea de a fi dus la apariția, în vorbire și în scris, a substantivului misocapnist, adică o persoană care urăște fumul de tutun, la fel cum misoginul urăște femeile. Curînd, o falie de netrecut avea să se deschidă între misocapniști și antimisocapniști (aceștia din urmă luîndu-și numele de la pamfletul Anti-Misocapnos al unor iezuiți polonezi), și cred că putem privi publicarea primei ediții a cărții lui Thorius în 1625 (coincidență sau nu, regele Iacob I moare în același an) ca pe unul dintre episoadele unei confruntări care nici astăzi nu s-a stins. (Paranteză de inserție în actualitate: un grup de militanți neozeelandezi împotriva fumatului a creat un blog numit I am a Misocapnist – „Sînt un misocapnist“, vezi https://quit.org.nz/en/ blogs/2014/february/07/12/17/48/i-am-amisocapnist.) 

Revenind la Hymnus Tabaci, iată ce scria Raphael Thorius: „Nu-i o rușine, azi, să-i spunem Tutunului pe nume, / E Sănătate, Spirit, Viață și Totul în lume“, un credo la care, peste două veacuri, va subscrie și un anume Barthélemy (în Arta de a fuma, 1844), scriind: „Sînt douăzeci de ani de cînd, fără să dau înapoi, / Îmi petrec zilele cu pipa sau țigara de foi“. Și continuă: „M-am întrebat adesea, cuprins de-nfiorare, / Ce soartă ar avea unii ca mine oare / Dacă l-ar alunga din lumea noastră pronia divină / Pe regele plantelor, care durerile alină. / Preacinstiți fumători, fără el ce v-ați face?“. 

Dincolo de Ocean, pe meleaguri americane, James Russell Lowell (poet romantic și un înflăcărat luptător pentru abolirea sclaviei) își imagina, în poemul „Imnul unei seri de iarnă către focul meu“, un tărîm feeric, Ținutul Nicotinienilor, guvernat de zeița Nicotia, „cea îndrăgită de muze“, fiica lui Bacchus și nepoata lui Morfeu. Iar dincoace, în Europa, tot cam pe atunci (ne spune Paul Lafargue, în Amintiri personale despre Karl Marx), părintele comunismului declara, cu amărăciune pecuniară: „Niciodată n-am să cîștig de pe urma Capitalului mai mult decît m-au costat trabucurile pe care le-am fumat scriindu-l“. La Paris, Asociația Franceză împotriva Abuzului de Tutun nu stă cu brațele încrucișate și organizează, în 1888, un concurs dotat cu un premiu în valoare de o mie de franci, a cărui temă era: „Despre efectele tutunului asupra sănătății oamenilor de litere și despre influența acestuia asupra viitorului literaturii franceze“. 

Ceva mai tîrziu, în aceeași Anglie unde se înfruntau cîndva, în cuvinte, medicul și regele, avem parte de hazul antimisocapnist (și spirtos) al lui Winston Churchill: „Să nu vă închipuiți că fumez toată ziua! Sînt prea cumpătat ca să fac asta. De fapt, e vorba de niște trabucuri false, care au fost scobite pe dinăuntru și umplute cu coniac“. De aici, din fum și aburi de alcool, mai facem un salt în spațiu și în timp, spre Japonia anului 1987, cînd apare nuvela „Ultimul fumător“ de Yasutaka Tsutsui: într-o metropolă unde parcurile au la intrare inscripția „Este interzis accesul cîinilor și al fumătorilor“, ultimul fumător, vînat de Poliție, se retrage pe acoperișul unei clădiri pentru a-și fuma în tihnă țigările finale.

Astea fiind scrise, cîteva rînduri din poemul „Tutungeria“ de Fernando Pessoa, ca încheiere: „[…] mă las pe spate în scaun / și fumez în continuare / Atîta vreme cît soarta mi-o va îngădui nu voi înceta să fumez“. Aveți un foc? 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.