Andrei Scrima, monahul

Publicat în Dilema Veche nr. 854 din 20 - 26 august 2020
Andrei Scrima, monahul jpeg

Pentru Antoine Guillaumont, monahul este, mai presus de toate, „cel unificat”, „cel neîmpărțit” în vocația sa de a-l sluji pe Dumnezeu. Celibatul (care nu este de fapt un fenomen specific creștin), asceza, ascultarea, hainele stranii sau chiar rugăciunea sînt efecte care decurg firesc din această exclusivă orientare transcendentă. Indiferent de felul în care arată, se îmbracă sau se poartă, monah este doar cel care a reușit, în urma unui efort îndelung, să își transforme întreaga ființă într-un dor irezistibil față de ceruri.

Pentru cei care l-au cunoscut îndeaproape pe Părintele Scrima, diferența dintre felul în care un monah este recunoscut în mod convențional și ceea ce este el în taina vocației sale a fost mereu tulburătoare. După o mărturie a lui Petre Pandrea, chiar înainte de a fi tuns la monahism la Mănăstirea Slatina de către Benedict Ghiuș, un prieten din copilărie, Liviu Stan, îi spune sec: „N-ai stofă de călugăr”. Părintele Scrima (monahul Andrei) îi răspunde: „Nu, nu. M-am hotărît să mă fac călugăr și să mă dedic Bisericii. Voi ține legămintele”. Nici curiozitatea nestăvilită, nici firea aventuroasă sau refuzul oricărei așezări definitive într-un loc nu pot pune în discuție felul total, decisiv în care Părintele Scrima s-a adîncit în taina vieții de monah.

A făcut-o în primul rînd printr-o predanie constantă a învățăturii Duhului, primită la Antim de la Părintele Ioan cel Străin. În diferite perioade ale vieții și în diferite contexte (la Beirut, la Paris sau la București), monahul Andrei a interpretat scrisoarea lăsată de duhovnicul Antimului, fiind mereu atent la auditoriul său și vorbind de fiecare dată înnoit, viu, proaspăt. Orientarea exclusivă a monahului capătă astfel un înțeles original: este vorba despre căutarea constantă a urmelor pe care le lasă Duhul în lume, în medii și circumstanțe care par, la o primă vedere, a-i fi străine. Într-un text despre rugăciune al Părintelui Scrima, fiecare lucru este văzut ca fiind o întruchipare a iubirii, iar Duhul oferă metoda unei astfel de priviri care ajunge pînă în sinea luminoasă a creației. Așadar, găsim în primul rînd un exclusivism „hermeneutic”, care nu separă sau respinge, ci dimpotrivă adună, leagă toate lucrurile prin lumina caldă care străpunge cerurile.

În al doilea rînd, este vorba despre un exclusivism „etic”, iarăși înțeles într-un chip aparte. Ajuns la Beirut la sfîrșitul anilor 1950, Părintele Scrima primește sarcina de a reorganiza viața de obște a Mănăstirii Sfîntul Gheorghe din Deir-el-Harf. Și astăzi, călugării de acolo vorbesc despre el ca despre părintele spiritual care i-a așezat „pe cale”. Așadar, ajunge să redacteze chiar și „regulile” mănăstirii. Nu este vorba despre un set de norme (ce se face și ce nu se face), ci despre descrierea exigențelor unei vieți în Duh. Într-un fragment manuscris, Părintele Scrima sintetizează: „călugărul este conatural misterului”, iar firescul acestei relații dă viață așa-ziselor „reguli”. Dintre ele, cîteva mi se par esențiale. Mai întîi, aceea de a face lucrurile cu „luare-aminte” („avec intelligence”, în original): nu mecanic, automat, ci cu atenție și spirit treaz, pentru a putea primi minunea prezenței Duhului. Apoi, aceea de a recunoaște și de a trăi „valoarea și sfințenia activității intelectuale”: lectura, îngrijirea bibliotecii, scrisul sînt, în aceeași măsură, mărturisiri și „lucrări” monahale înalte. În fine, găsim într-o serie de notițe o definiție care mi se pare suficientă pentru a da consistență și sens unei vieți: aceea a „politeții monahale”, văzute ca exigență de „a te gîndi la ce face bucuria celuilalt”. Și, se continuă fragmentul, pentru aceasta este nevoie, întîi de toate, de depășirea „mișcărilor naturale” ale sufletului și ale trupului propriu, deci de o asceză care culminează în bunătate.

Exclusivismul vocației de călugăr a fost asumat de către Părintele Scrima nu doar ca formă de mărturisire sau ca articulare etică, ci și ca modalitate de a-și înțelege și de a-și proiecta propria viață. După o mărturie a Ancăi Vasiliu, avea o replică pentru cei care îi cereau disertații savante pe teme teologice: „Nu sînt teolog, ci monah”. Asta pentru că, în felul în care concepea „metoda” vieții monahale, conceptele și dogmele erau, mai presus de toate, realități spirituale, forme concrete ale vieții în Duh. A considerat că înțelesurile lucrurilor pot fi dobîndite doar printr-o interiorizare a lor, astfel încît ele, cuprinse înlăuntrul omului, să se poată întîlni aici cu sursa lor transcendentă. Iar tocmai acest accent pe care Părintele Scrima mereu îl pune pe interioritate l-a făcut, pe alocuri, nepăsător față de exigențele formale, exterioare ale călugăriei. Cei care l-au cunoscut își amintesc că se ruga îndelung noaptea, singur, dar nu obișnuia să țină posturile, asta și datorită sănătății sale șubrede. Se îmbrăca sobru, fără a purta mereu vestmîntul monahal. Nu vorbea bisericește, în „limba vechilor cazanii”, ci precis și elegant, stăpînind terminologii dificile, de fiecare dată însă doar din orizontul unei experiențe interioare care îl conducea către adevăr. Era jovial și dornic de taifas, plin de planuri și idei, dar se retrăgea discret din relațiile sau locurile care păreau că îl vor sedentariza în vreun fel.

„Neîmpărțirea” interioară a Părintelui Scrima se însoțea cu un fel de a fi străin de imaginea obișnuită a monahului: interesat mereu de descoperiri științifice, la curent cu evenimentele politice ale veacului, sedus de frumusețea poeziei arabe, dornic să întîlnească tineri și să îi îndrume, diplomat abil, curios și critic. În încercarea de a-l cuprinde într-o formulă, Paul Ladouceur îl consideră, anticipativ, un fel de „monah în lume”. Dar asta nu înseamnă, cum s-ar putea înțelege, unul care își acordează felul de a fi la cel al lumii ci, dimpotrivă, unul care știe că lucrarea sa constă în a aduna lumea întreagă, fără rest, în sufletul său pentru a-i reda, astfel, orientarea exclusivă către cer.

Ioan Alexandru Tofan este conferenţiar univ. dr. la Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.