Amintiri din copilărie

Codruța CREȚULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 530 din 10-16 aprilie 2014
Amintiri din copilărie jpeg

Corina, Angela, Mirabela. Cele trei dive absolute, în ordinea preferinţelor conturate la vîrsta de 4 ani (1982), cînd am început să le descopăr. Preferinţe ce ignorau cu îndîrjire logica bunului-simţ, aşa cum era ea percepută de bunica mea, care mi-a explicat îndelung de ce Angela vine înainte de Corina şi Mirabela: mai multă eleganţă şi, foarte important într-o epocă în care vocea conta mai mult decît abilitatea de a face tumbe pe scenă cu microfonul prins în piept, un premiu II la Cerbul de aur, ediţia 1970, care bătea Cerbul de bronz obţinut de Corina un an mai tîrziu şi absenţa totală a Mirabelei din acelaşi festival. Şi, desigur, preferinţe care luau în derîdere argumentele tatei, care tot spunea Mirabela, pentru că Rita Pavone şi pentru că Roşu şi Negru. În această poveste, atît bunicul (Vîsoţki), cît şi mama (ABBA) îşi declarau neutralitatea. Şi, invariabil, se revenea la „sfînta treime“ a ecranului alb-negru.

Corina, Angela, Mirabela au fost Madonnele mele. M-au fascinat întotdeauna mai mult decît colega lor de peste Ocean pe care, oricum, o întîlneam o dată-n an, în cele patru pagini din Almanahul copiilor destinate muzicii pop internaţionale (între ’83 şi ’86 i-am văzut, în poze de 3 cm pe 4, pe Michael cu cimpanzeul Bubbles, pe Prince în ţinută Purple Rain, pe Cindy Lauper într-o rochie de ziar, cu explicaţie foto „sperăm că Cindy e la fel de inteligentă pe cît e de talentată şi nu va ieşi îmbrăcată aşa într-o zi cu ploaie“ şi pe băieţii de la A-ha, aflaţi într-un univers paralel faţă de cel populat de Dan Spătaru şi Cornel Constantiniu). Şi care Madonna, odată ascultată şi văzută în mişcare pe casete video, mi-a părut lipsită de voce şi prea rebelă pentru aura de cuminţenie cu care mă obişnuiseră „solistele noastre“.

Privind înapoi în timp, îmi dau seama de importanţa uriaşă pe care aceste trei doamne puternice – pe lîngă ele, Dida Drăgan, Marina Voica şi Stela Enache (dar, mai degrabă, de nişă), plus bărbaţii, şi mai puternici, aflaţi în umbra lor (Marius Ţeicu, Ion Cristinoiu, Cornel Fugaru, Radu Şerban, Florin Bogardo, Marcel Dragomir, Vasile Veselovski, Horia Moculescu) –, au avut-o în anii ’80. În anii ’80, cînd lipsa de orice era suplinită doar de orele nesfîrşite de joacă (no electronics involved) şi de cîteva momente săptămînale sau lunare numite Steaua fără nume, Şlagăre în devenire, Cu mască, fără mască, Album duminical şi, cireaşa de pe tort, odată-n an, Festivalul Naţional de Muzică uşoară de la Mamaia.

Sînt constănţeancă. Prin urmare, marea nu a fost niciodată un lux rezervat celor două săptămîni de concediu sindicalist. Din 25 aprilie, prima zi de şosete trei sferturi din an, şi pînă pe 14 septembrie, ultima zi de libertate, marea şi plaja erau acolo, ca un soi de nesfîrşit bufet suedez. Bufet la care puteam renunţa, cu mărinimie, vreme de cîteva zile, pentru a sta fie lipită de televizor, fie prezentă în sala Teatrului de Vară din Mamaia, unde se desfăşurau ostilităţile festivaliere şi unde îmi imaginam că se lasă cu sînge, căci toţi cei pomeniţi mai sus erau prinşi în două aprige competiţii numite „Creaţie“ şi „Interpretare“. Desigur, în mod perfect democratic, atît artistele de pe scenă, cît şi compozitorii din culise erau declaraţi, prin rotaţie, cei mai buni dintre cei mai buni. De îndată ce Festivalul se termina, scena Teatrului era înlocuită de barul Melody, unde munca artiştilor nu mai era răsplătită doar cu aplauze (deşi străinii cazaţi în Mamaia erau cel puţin la fel de receptivi la muzica noastră uşoară) ci şi cu valută, apropiindu-i, în sfîrşit, de tratamentul de care se bucurau, în paralel, colegii lor de meserie de peste-„peste hotare“, adică de la Zid în partea cealaltă.

Povestea cu Melody-ul a avut întotdeauna o aură de mister pentru constănţeni. Ţinuţi departe de barul cu pricina, căci ai noştri nu prea aveau acces, tot ce le rămînea era să fabuleze pe marginea subiectului, ajungînd la veritabile legende, de tipul: „Angela s-a căsătorit în secret cu un ambasador/om de afaceri/ceva exotic danez/suedez/ceva nordic“ sau „Mirabela şi Corina au dansat pe mese; Mirabela avea fustele ridicate pînă peste genunchi, iar Corina era în picioarele goale.“ Nu m-au interesat niciodată nici picanteriile şi nici aventurile, mai mult sau mai puţin conforme cu realitatea, desfăşurate în culise. Astăzi, după trei decenii, cînd am ajuns la un cu totul alt nivel (muzicaliceşte vorbind), pentru mine Corina, Angela, Mirabela sînt sinonime cu inocenţa copilăriei şi muzica de suflet. Aşa să le rămînă numele.

Codruţa Creţulescu este coordonator de festivaluri de film.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.