Amintiri dilematice

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Decrețeii la jumătate de secol jpeg

Am terminat Liceul „Gheorghe Lazăr“ din Bucureşti în iulie 1989, iar în decembrie eram în armată, satisfăcîndu-mi stagiul militar. Am fost pionier şi cred că şi UTC-ist, sigur nu şi comunist. Am stat la cozi pentru mîncare, am călătorit cu autobuzul burduşit de oameni, cu uşile deschise, pe scară, ţinîndu-mă de bară, mi-am făcut temele cu mănuşi, din cauza frigului, şi la lumînare căci se lua curentul, cumpăram cărţi pe sub mînă şi le citeam pe sub bancă, am detestat cenzura şi am apreciat oamenii care reuşeau să o ocolească, cu un accent special pentru umorul acelor vremuri, vorbeam la telefon şi ştiam că sînt ascultat, eram fan Teleenciclopedia şi am văzut atîtea piese de teatru atunci cîte nu cred că am mai reuşit de atunci încoace. Scriam scrisori, multe… Visam să călătoresc, mult… Scrisori nu mai scriu, dar călătoresc mai mult decît îmi imaginam atunci.

Cum mă simt acum? În mijlocul vieţii, cetăţean internaţional (am studiat în Italia, Germania, Spania, Canada şi SUA), un pic obosit, un pic mai mult îngrijorat de viitor (ne bîntuie încă trecutul…), dar cu planuri mari atît profesionale, cît şi personale.

Undem sîntem acum? Spuneam că la schimbarea de regim din decembrie ’89 eram în armată, la o unitate militară de radiolocaţie din Ploieşti. Ca orice unitate militară de atunci, aceasta avea un comandant militar, ofiţer de carieră. El era secondat de ofiţerul „venit pe linie de partid“ şi de „CI-ist“ (ofiţerul de contrainformaţii, securistul unităţii). De fapt, nu se ştia bine care era adevăratul conducător: militarul, politrucul sau securistul? De faţadă, cel puţin, era militarul de carieră, deşi simţeai că deciziile mari le ia politrucul şi că, de fapt, securistul trăgea cam toate sforile pentru aceste decizii.

La fel mi se pare şi acum. În loc de conducători legitimi, cu competenţe clare şi o carieră solidă, văd la conducerea diverselor instituţii o cohortă de oportunişti incompetenţi, cu rădăcinile în vechiul aparat de partid şi vechea Securitate. Ei căpușează în continuare statul şi societatea, menţinînd aceleaşi metehne şi mentalităţi: naţionalism ieftin de budoar şi un populism exploziv şi inept. Mutilează limba română, distrug instituţii fundamentale, calcă peste reguli şi principii. Simţi cum regretă sincer vechiul „Statul e partidul, statul sînt eu“. Pentru ei Europa e un moft, Rusia o putere şi Turcia un partener, chinezii ne sînt prieteni şi americanii „doar“ se folosesc de noi. Totul e conjunctural şi fără anvergură.

Am ratat o schimbare substanţială. Ne trebuia un divorţ clar cu trecutul, o ruptură fundamentală. Aşa, am avut parte cam de aceleaşi feţe şi personaje, acelaşi amestec de băieţi deştepţi, băieţi de bine şi băieţi de băieţi, un fel de descurcăreţi născuţi din încrucişarea activistului de partid cu securistul comunist. Altfel, da, am avut parte de schimbări „profunde“: nu ne mai latră cîinii vagabonzi pe stradă (acum s-au mutat în studiourile de televiziune), nu ne mai atacă şobolanii la ghenă (acum s-au mutat în partide şi ne atacă drepturile fundamentale în Parlament), nu se mai fumează în public (dar se „fumează“ bugete importante pe măsuri propagandiste şi populiste) etc.

Singura mare schimbare rămîne încă democraţia cîştigată în decembrie ’89, cu ale ei drepturi fundamentale, prin care ne putem bucura de lipsa cenzurii de partid, libertatea de a vedea lumea şi magazine pline. Dar am ratat să avem o infrastructură de calitate, servicii medicale eficiente şi o educaţie angajată într-o dezvoltare durabilă. Ce a rămas? Ghiorțăneala din politică, neînţelegerea că o societate se schimbă doar printr-un plan coerent şi pe termen lung de îmbunătăţire a educaţiei şi a economiei.

Ce putem face? Cred că, în primul rînd, trebuie să ne facem cît mai bine treaba, acasă şi la „job“, şi să depolitizăm cît mai mult societatea. Politicienii se hrănesc din iluziile şi discuţiile noastre. Trebuie să facem şi să dezvoltăm insule de normalitate, care mai apoi să se unească şi să prindă ţara într-un mare arhipeleag al normalităţii. Să avem astfel universităţi internaţionale, spitale sănătoase, şcoli voioase, autostrăzi lungi, cozi scurte la taxe mici, trenuri care vin la timp şi politicieni care se retrag la timp. 

Sorin Costreie este conferenţiar la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti şi prorector la aceeaşi universitate.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.