„Am pornit cu un mare handicap: ne-a lipsit cultura în materie de mediu“ – interviu cu Adina VĂLEAN, europarlamentar

Publicat în Dilema Veche nr. 757 din 23-29 august 2018
„Am pornit cu un mare handicap: ne a lipsit cultura în materie de mediu“ – interviu cu Adina VĂLEAN, europarlamentar jpeg

Sînteți președinta Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară din Parlamentul European (ENVI). Care sînt principalele preocupări/amenințări legate de mediu în Europa, la ora actuală?

Chiar dacă am putea alcătui un top, el nu-și are nici un rost. Trăim într-o epocă în care pur și simplu nu putem să nu ținem cont de calitatea aerului, colectarea resturilor menajere, speciile protejate, ca parte organică a oricărei viziuni de dezvoltare economică pe termen lung. E drept, există orașe mai poluate în alte părți ale lumii, dar forța economiilor europene, gradul de dezvoltare al societații noastre mă fac să cred că nu ne vom opri pînă nu construim pe deplin o Europă a viitorului pe deplin sustenabilă.

Referitor la reputația de neglijență a României în materie de mediu – cît de adevărată este ea, dacă ne uităm la datele și uzanțele legislative din alte țări europene?

N-aș spune „neglijență“, dar, din păcate, sîntem mult în urmă, fiindcă în anii ’90 am pornit cu un mare handicap. Ne-a lipsit cultura în materie de mediu și asta a constituit handicapul nostru. Raportul de țară privind evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE publicat de Comisia Europeană în februarie 2017 ne găsește carențe legislative mari, la capitole ca gestionarea deșeurilor, calitatea aerului și a apei, menținerea habitatelor. Iar atunci cînd facem eforturi, pare că le facem cumva de frica autorităților europene, or, primul lucru pe care ar trebui să-l facem ar fi să ascultăm ce ne spun cetățenii. Sînt sigură că ei știu mult mai bine decît orice instituție că își doresc să trăiască mai bine și mai sănătos, respirînd aer mai curat într-o natură înfloritoare. De fapt, principalul efort pe care noi, politicienii, trebuie să îl depunem este să arătăm clar și fără echivoc cum arată legătura directă între standardele de mediu și calitatea vieții umane. Din acel moment, orice politică de mediu va deveni perfect naturală.

Ce a adus Uniunea Europeană ca beneficii pentru cetățeanul român, din punctul de vedere al mediului? Cu alte cuvinte, unde am fi fost fără UE?

E suficient să ne uităm pe orice hartă globală a poluării, ca să vedem că zonele critice sînt în arii geografice îndepărtate, din afara UE, deși UE este o zonă foarte industrializată. Explicația stă în politicile eficiente de mediu. Dacă vrem o analogie mai familiară, ne mai putem uita și la Republica Moldova, care se zbate cu problemele ei de mediu, deși nu are un grad de industrializare atît de ridicat ca al României și nici atîtea orașe mari. Pe scurt, Uniunea Europeană reprezintă un accelerator de bunăstare și de contaminare pozitivă cu modernizarea globală.

De-a lungul timpului, ați interacționat cu autoritățile locale. Cum caracterizați atitudinea lor? Sînt sensibile, receptive? Sau dimpotrivă?

Desigur că am interacționat. Însă nu pot da o descriere-standard a felului cum se raportează autoritățile locale în materie de mediu. Depinde de oameni, în ultimă instanță. Ca să vă dau un exemplu, la jumătatea lui iunie am participat la Forumul „Investind în mediu, investind în viitor“, la Iași, iar acolo am constatat încă o dată că cetățenii, actorii privați, știu foarte bine ce probleme au și ce gen de soluții le trebuie. Însă autoritățile nu se ridică la nivelul de interes al cetățenilor.

În luna mai, Comisia Europeană a inițiat procedura de infringement împotriva României din motive de mediu – mai precis, așa-numitele PM 10, adică particule cu diametrul de pînă în 10 microni, care pot fi inhalate și produc cancer. Se vorbește de riscul unor amenzi colosale – cît de mare e acesta? Credeți că autoritățile naționale fac ceea ce trebuie pentru a rezolva problema?

Din capul locului voi spune ce-am mai spus: trebuie să ne rezolvăm problema aerului poluat nu din cauza amenzilor, ci pentru sănătatea oamenilor. Iar rezolvarea depinde exclusiv de autoritățile locale. Mă doare cel mai tare ceea ce se întîmplă în București, care e cel mai în culpă și totuși e un oraș bogat. În opinia mea, investițiile în infrastructură pentru reducerea emisiilor trebuie să reprezinte o prioritate. Mă refer la mijloacele moderne de management al traficului sau transportul în comun decarbonizat.

Dacă e să stabilim prioritățile României în materie de mediu, cum se văd acestea dintr-un for specializat de la Bruxelles?

Tehnic vorbind, legislația e prima care trebuie sincronizată. Un exemplu e cea privind economia circulară care ne va obliga cît de curînd să aruncăm la groapa de gunoi doar 10% din gunoiul menajer. Dar înaintea legislației vin schimbările de mentalitate despre care am vorbit. Nu sînt deloc ușoare. Păstrînd exemplul deșeurilor menajere, cred că puțini se gîndesc cîte miliarde de euro zac ascunse în gropile de gunoi, dacă ne gîndim la reutilizare, reciclare sau transformarea în biogaz. Vesticilor le-au trebuit zeci de ani să dezvolte aceste concepte și tehnologii. Noi avem șansa să știm deja soluțiile cele mai bune, ne rămîne doar să ne dorim să le aplicăm cu adevărat. Spun iarăși: pentru noi, nu pentru a scăpa de o amendă.

Printre preocupările Comisiei pentru mediu din Parlamentul European se numără așa-numita economie circulară. Ce înseamnă de fapt economia circulară și în ce constă această abordare?

Cel mai simplu o putem explica pornind de la așa-numita economie liniară, care se reduce la producție, utilizare și eliminarea produselor uzate. Prin contrast, economia circulară se bazează pe deziderate ca proiectarea durabilă, reparare, reutilizare sau reciclare. E o filozofie care a prins contur prin anii ‘70, dar într-un alt sens, economia a fost circulară dintotdeauna. Vechii egipteni, care foloseau gunoiul de grajd ca îngrășămînt, au fost pionierii ei. În limbaj tehnic, asta înseamnă aplicarea piramidei deșeurilor: reutilizare, reciclare, valorificare termică și doar în final depozitare.

Anul 2020 va fi Anul European al Orașelor Verzi. Care sînt orașele europene cele mai dezirabile din punctul de vedere al mediului și de ce?

Capitala Verde a Europei, în 2020, este Lisabona. Titlul a fost conferit de Comisia Europeană pentru reducerea emisiilor de carbon și a consumului de apă și energie, dar și pentru facilități ca pistele de biciclete, transportul public și automobilele electrice. Vreau totuși să adaug că, în sens mai larg, există puține capitale europene care nu sînt orașe verzi. Datorită gradului de civilizație, comunitățile locale pretind autorităților parcuri, transport ecologic și altele. E păcat că la noi, în București, spațiile verzi se împuținează, au loc dezvoltări imobiliare peste ele. Tendința europeană e exact pe dos.

Există vreun oraș din lume pe care l-am putea lua ca model pentru un oraș românesc, în sens ecologic? De ce?

Fiecare oraș mare are propria dinamică de dezvoltare, dar ceea ce este evident pentru cele civilizate e că se caută să se facă cît mai mult loc spațiilor verzi, iar locuințele și habitatul să se miște tot mai mult spre margine. Din nou, în București avem o dinamică inversă, ne înghesuim din ce în ce mai tare.

În ceea ce privește exclusiv poluarea din mediul urban, cît de departe sînt orașele mari din România față de orașele „rezonabile“ din spațiul UE și care sînt principalele recomandări pe care le puteți face?

Nu putem face o judecată de ansamblu. Avem localități mai poluate, ca Bucureștiul, sau altele care stau mai bine din acest punct de vedere, ca Brașovul. În materie de recomandări, ar trebui un studiu aprofundat, dar, la ceea ce se vede cu ochiul liber, probabil că aglomerația din marile orașe este problema în care se pot aduce cel mai ușor ameliorări pe termen scurt, prin modernizarea transportului public în sensul decarbonizării. Printre lucrurile care se pot face repede sînt și măsuri de management integrat și modern al gunoaielor și măsurile punctuale de mărire a zonelor pietonale. Ca și ordonarea traficului.

Sînteți implicată în domenii cu iz futurist, ca Programul Spațial al Uniunii Europene sau programul Europa Digitală. Cum vor arăta orașele Europei peste două sute de ani? Și cum v-ați dori să arate?

Ca să nu devenim cu totul visători, voi vorbi despre lucruri care au început deja să se întîmple, ca orașele inteligente. Infrastructura conectată, rețelele energetice gestionate de inteligență artificială, iluminatul public sincronizat cu răsăritul și apusul soarelui sînt deja realități în unele locuri, dar cu siguranță se vor extinde în următoarele decenii într-un ritm pe care azi nu îl putem bănui. Toate acestea se leagă de sustenabilitate, economia circulară, reducerea consumului de energie și a poluării și, în ultimă instanță, de o viață mai bună.

O întrebare personală. De ceva vreme ați renunțat la București pentru Bruxelles. Cum e acolo, din punctul de vedere al calității vieții?

Nu am renunțat la București. Locuiesc acum la Bruxelles deoarece președinția Comisiei de mediu este foarte solicitantă și deplasările săptămînale îmi consumau o mulțime de timp. Revin însă la București frecvent și cu plăcere, pentru mine Bucureștiul e „acasă“ și nu cred că voi concepe vreodată un alt „acasă“ decît România.

Revenind la Bruxelles, în ce privește reciclarea și separarea deșeurilor menajere, e o capitală-exemplu. Au reușit să implice marile companii, prin programe de responsabilitate socială. Ceea ce mai pot să adaug e că Bruxelles-ul e un oraș cu spații verzi enorme. Iar în parcuri nu se găsesc nici un fel de construcții, frapantă e starea naturală, lipsa restaurantelor sau a chioșcurilor. Asta duce la o biodiversitate reală. Am fost surprinsă atunci cînd prin curte mi-au trecut veverițe sau vulpi. La Bruxelles, clișeul despre conviețuirea omului cu natura prinde sens.

a consemnat Adina POPESCU

Foto: Robert Anders, flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.