Bun venit în secolul al XXI-lea, în care omenirea, dorind să reinventeze roata în ceea ce privește alimentația, prin conceptul de bio/eco/organic, nu face decît să se reîntoarcă la origini! Este oare un mod mai bun de a ne alimenta prin care investim în sănătatea noastră sau presupune mai mult o strategie de marketing? Culmea este că pînă în secolul trecut inclusiv, toată lumea se hrănea bio, eco, organic, pînă la industrializarea agriculturii, cînd acest fenomen ia amploare, fiind un protest al fermierilor la modul de producere al hranei în masă în detrimentul ecosistemului. Prima dată apare menționată terminologia de agricultură organică în anii 1940, în America, atunci cînd o fermă organică este prezentată drept o fermă ca un organism, în care toate elementele și etapele de producție sînt privite din punct de vedere holistic. Fenomenul ia amploare treptat și devine apoteotic în zilele noastre, odată cu mediatizarea extremă și dezvoltarea unui curent de alimentație organică hipersănătoasă promovat pe majoritatea canalelor de social media. Evident că orice sabie are două tăișuri, dar despre asta, un pic mai tîrziu.

Ce înseamnă acești trei termeni? În mare, același lucru. Termenul „bio” este des utilizat în Europa, iar „organic” în restul lumii, cu precădere în America. Eco, deși în mare presupune aceleași principii de producție, pune accentul mai mult pe prezervarea ecosistemului. Statele Unite ale Americii, prin programul lor standard național pentru agricultură organică (USDA-SNAP), precum și Consiliul Uniunii Europene, organisme care etichetează și controlează aceste produse, definesc alimentele organice ca fiind crescute cît mai natural, fără fertilizatori sintetici sau toxici, fără antibiotice, hormoni de creștere sintetici, conservanți alimentari artificiali, coloranți, pesticide sau insecticide, care nu au în compoziție organisme modificate genetic și la care iradierea nu poate fi folosită. Există însă și substanțe chimice non-organice tolerate în compoziția alimentului organic, cum ar fi acidul citric, praful de copt (bicarbonatul de sodiu) și multe altele, atîta timp cît se demonstrează că nu există o alternativă organică și cu condiția ca 95% din produsul finit să rămînă organic. Producția acestor alimente presupune existenta unei industrii de sine stătătoare cu reguli proprii și cu organisme guvernamentale de reglementare pe fiecare continent sau țară, care certifică fiecare producător/aliment ca fiind bio/eco sau organic.

De ce să cumperi organic? Motivele pentru care oamenii cumpără și consumă alimente organice pot fi foarte diferite. Unul dintre motive ar fi grija pentru propria stare de bine și convingerea fermă că un aliment crescut și păstrat într-un mod eco-friendly poate influența în mod pozitiv starea de sănătate actuală și viitoare. Acești cumpărători consideră că alimentele bio/eco au o cantitate mai mare de nutrimente față de cele convenționale, sau măcar că lipsa aditivilor sintetici nu le va înrăutăți starea de sănătate. Mai mult de jumătate din populația consumatoare de alimente bio o constituie tinerii de 20-30 de ani, ferm convinși (prin intermediul mijloacelor mass-media) de aceste lucruri, care încearcă să își convingă și rudele de aceste principii. În realitate, în ceea ce privește conținutul de nutrimente al celor două tipuri de alimente – bio vs convenționale –, numeroase studii au arătat de-a lungul timpului multe similarități și doar mici diferențe la anumite categorii de alimente. Din punct de vedere al toxicității alimentare, produsele organice/bio sînt încadrate într-o categorie de risc mult mai redus pentru sănătate, studii mai vechi arătînd că ele prezintă niveluri mai scăzute ale concentrației azotului (în vegetale), arsenicului (în pui) și metalelor grele. Dar cercetările actuale nu au mai confirmat aceste informații: alimentele bio nu pot fi catalogate ca fiind 100% „curate”, deoarece pot conține anumite pesticide, ierbicide sau fungicide sintetice aprobate de organismele guvernamentale, atunci cînd se decide că nu există o alternativă organică și favorabilă mediului înconjurător. Evident, și în acest domeniu, orice lege își are portița ei. O altă sursă de chimicale dăunătoare organismului, care se regăsește în compoziția alimentelor bio/eco procesate, este conservantul. Nu de puține ori găsim la raft mezeluri „bio” pe ale căror liste de ingrediente apar infamii nitriți.

Sînt oare alimentele bio mai gustoase? În general, gusturile nu se discută, dar acest subiect a fost îndelung dezbătut în literatura de specialitate, fără să se fi ajuns la vreo concluzie clară. Există opinii care spun că mai ales fructele bio tind să aibă un gust mai intens, explicația fiind că ele ajung ușor deshidratate la vînzare, iar cantitatea mai mică de apă poate da senzația unui gust mai concentrat. Pe de altă parte, în agricultura convențională vegetalele sînt culese aproape verzi și tratate ulterior cu substanțe care stimulează artificial coacerea, textura și gustul avînd de suferit. Așadar, gustul poate fi un motiv pentru care populația alege să cumpere și să consume bio/eco. O mare grijă trebuie însă acordată, repet, produselor procesate, cum ar fi mezelurile și lactatele care, deși sînt etichetate ca fiind bio/eco, pot conține adaosuri de „arome naturale”, pentru potențarea gustului, arome care nu diferă cu mult de cele sintetice. Diferența constă în originea moleculelor, adică în modul lor de fabricare: prin procesare sintetică sau prin purificare, după extracția lor dintr-o sursă naturală; moleculele și formulele chimice ale produsului finit sînt însă aproape identice. De altfel, o sursă naturală nu e neapărat și sănătoasă. În natură există nenumărate substanțe toxice, doza fiind, uneori, singura care face diferența dintre viață și moarte.

O categorie specială de consumatori eco sînt chiar ecologiștii, iubitorii mediului înconjurător, cei care recurg la orice mijloc, inclusiv alimentația eco/bio, în scopul protejării acestuia. Unul dintre principiile de bază ale agriculturii organice este protejarea mediului, care pune accentul pe folosirea resurselor regenerabile: deșeurile animale și reziduurile vegetale sînt reciclate și folosite ca îngrășămînt pentru sol. Lipsa ierbicidelor, fungicidelor și a îngrășămintelor artificiale duce la menținerea unui sol sănătos și a unei pînze freatice necontaminate. O idee minunată și justificabilă pe deplin. Ce facem însă cu masele plastice în care sînt ambalate produsele vegetale și mai ales lactatele din hipermarket-uri? Este exact cazul trotinetelor electrice, care nu poluează aerul atmosferic prin utilizare, dar care poluează prin procesul fabricării și al casării, la finalul duratei de utilizare. Există și categoria susținătorilor agriculturii autohtone, care cumpără produse eco/bio cu convingerea că susțin astfel producătorii locali și economia națională. Ceea ce e departe de adevăr, avînd în vedere că micii producători nu au nici logistica și nici capacitatea financiară pentru a obține certificarea eco/bio/organic. De cele mai multe ori, în rafturile supermarket-urilor se află produsele certificate bio ale unor companii mari, unele internaționale, majoritatea lor avînd expuse la raft și sortimente non-bio.

Sînt produsele organice mai puțin sigure pentru consum? Această întrebare a apărut în urma unor scandaluri mediatice în care au fost descoperite alimente organice contaminate cu bacteria E. Coli, care au dus la îmbolnăvirea populației. Unul dintre cazuri este cel al contaminării germenilor de fasole în Germania, în 2011. Riscul de contaminare provine din faptul că principalul îngrășămînt utilizat este pe bază de fecale animale. Chiar dacă în literatura de specialitate sînt menționate și alimente bio contaminate cu Escherichia coli O157:H7, Salmonella spp. și Listeria monocytogenes, studiile recente arată că nu există diferențe majore între numărul de incidente din agricultura organică față de cea convențională.

Cîteva recomandări, în loc de concluzie:

1) Nu vă lăsați înșelați de etichetă! Chiar dacă pe un produs e scris „Bio/Eco/Organic”, dacă pe ambalaj nu apare și sigla Bio a Uniunii Europene – frunza formată din steluțe, pe fond verde – nu putem fi siguri că produsul provine din agricultura organică (din UE).

2) Alegeți alimente brute, neprocesate și verificați întotdeauna eticheta. Un produs alimentar curat nu trebuie să conțină decît ingredientul principal, iar cele conservate, cel mult, și sare. Procedeul de conservare recomandat este prin sterilizare, nu prin adăugare de conservanți (fie și proveniți din agricultura ecologică).

3) Verificați întotdeauna termenul de expirare. Pasteurizarea poate duce la un termen de valabilitate mai mare, însă alimentele brute, neprocesate nu au, în mod normal, un termen de valabilitate foarte mare, comparativ cu cele convenționale.

4) Alimentele provenite din industria organică pot aduce reale beneficii pentru sănătate, datorită lipsei pesticidelor reziduale. Dacă însă eventualele contaminări microbiologice contrabalansează acest avantaj, e decizia fiecărui cumpărător în parte.

5) Avînd în vedere costul ridicat al alimentelor organice, dar și un raport optim cost-beneficiu, sînt de părere că putem opta pentru produse bio la nivelul alimentelor de bază, în limita bugetului disponibil, restul „piramidei alimentare” putînd fi completat cu produse din agricultura convențională.

Simona Săvulescu, asistent univ. dr. la UMF „Carol Davila“, este medic primar Reabilitare Medicală și specialist în Nutriție și Remodelare Corporală.