Aceiaşi

Publicat în Dilema Veche nr. 346 din 30 septembrie - 6 octombrie 2010
Aceiaşi jpeg

În satul vechi, 

calul era perceput ca un animal ambiguu, din tigvă pînă-n potcoave. 

Căpăţîna de cal înfiptă în parul porţii împiedică pătrunderea în gospodărie a duhurilor rele. Şi totuşi, în mitologia ţărănească, calul este cel care trece sufletele morţilor în lumea de dincolo. Potcoava găsită e norocoasă, de aceea e bătută pe uşi şi praguri. Urma ei pe pămînt, care rimează cu forma de corn a Lunii, era interpretată ca o matrice, ca un semn de fertilitate viitoare. Folosită şi în farmecele dinainte de măritiş, ea agăţa în cîrligul său iubirea flăcăilor; dar bătută pe uşa casei, agăţa farmecele rele, oprindu-le. Potcoava e talpa calului, contactul cu teluricul şi cu duhurile rele ale tenebrelor; de aceea aduce noroc de bani, pentru că banul vine de la dracu’, chiar dacă ni-l dorim. 

În legendele ţărăneşti, calul e blestemat de Dumnezeu pentru că a refuzat să-L ducă în spinare, zicînd că are treabă să mănînce; Dumnezeu l-a pedepsit atunci să nu se sature niciodată. La fel l-a blestemat şi Maica Domnului, atunci cînd acesta fornăia şi tropăia lîngă ieslea Pruncului, nelăsîndu-l să doarmă. Şi totuşi, în textele ţărăneşti – „Bun e calul săracu’ / că el îţi poartă trupu’ / în trezie şi-n beţie / şi la timp de grea urgie“. Mortul nu e dus la groapă niciodată cu calul, ci cu boii. În schimb, în basme, calul e cel care îl poartă pe erou pe tărîmul duhurilor. 

Boul şi calul au avut de ales la începutul lumii: care va mînca fîn şi care – ovăz, care va merge fără grabă, dar va trage din greu, şi care va alerga cu feciori în spinare, dar va fi fălos, care va fi mîncat de oameni şi care – de cîini. Fiecare a ales în legea lui. A existat apoi un tîrg între bou şi cal, căci la început calul avea coarne şi boul avea dinţii mari. După blestemul lui Dumnezeu, calul şi-a dat coarnele pe dinţi, ca să poată mînca mult. De pe urma acestor alegeri, calul a rămas cu o latură spurcată. Carnea de cal nu se mănîncă, iar în poveşti, diavolul se preface în cal, nu în bou. 

Sînt însă alte legende cosmogonice, conform cărora la început Omul avea aripi, dar calul l-a rugat pe Dumnezeu să i le dea lui, promiţînd că îl va purta el pe om în spinare, iar Domnul l-a ascultat. De fapt, Dumnezeu l-a făcut pe cal ca să slujească gîndul omului. Aşa se explică relaţia omului cu calul, care e una deosebit de strînsă, dar nerostită. E vorba despre o relaţie aproape organică între fecior şi cal. Dacă un tînăr holtei moare de moarte năprasnică, calul lui e dăruit de pomană peste groapă unui alt holtei. În cîntecele bătrîneşti, caii presimt nenorocirea stăpînului şi plîng; se îngrijesc de înmormîntarea acestuia; dar simt şi strigoii şi nu trec peste mormintele lor.  

În satul nou, 

calul e folosit de multe ori la plug, din lipsa boilor sau a tractorului. Despre înaripare nici nu mai poate fi vorba, din moment ce uneori chiar şi potcoavele sînt de lipsă, sau potcovarii. Cineva mi-a povestit că într-un sat a fost nevoie de un proiect de colaborare  cu un potcovar invitat din Franţa, ca să-i înveţe pe tinerii de acolo meseria. În schimb, la oraş, în cartierul cu fiţe al Bucureştiului, printre automobile supradimensionate, în culori de dric şi cu geamuri fumurii, se strecoară destul de des, mai ales din primăvară pînă-n iarnă, căruţe trase de cai – uneori chiar de iepe cu mînji alături. Animalele nu par deloc stresate, pasc liniştite urmele de gazon de la marginea trotuarelor, în timp ce stăpînii adună fier vechi sau vînd pămînt de flori. Cît priveşte legătura nerostită între om şi cal, ea se manifestă prin strigături misterioase: zurrriii! (zurück?) şi calul intră în marche arrière. 

Cu ocazia unei cercetări recente de teren am descoperit un loc fabulos, cu un soi de mitologie proprie, care sugerează că poate schimbările în timp nu sînt chiar atît de radicale. Este vorba despre o mică insulă din Balta Ialomiţei, unde au fost aduşi cu barca nişte cai. Spre deosebire de oamenii care trebăluiesc pe insulă doar pînă la venirea iernii, caii rămîn acolo permanent, ca singuri stăpîni ai teritoriului. „Ei sînt lăsaţi liberi să pască în pădure pentru că pot fi găsiţi uşor, nu au unde să fugă, şi oricum sînt împiedicaţi în cruciş şi nu se pot nici măcar îndepărta prea tare. Iarna mănîncă coaja de pe plopi, care e un adevărat medicament, căci are acid salicilic; aici e foarte umed şi ei umblă prin noroaie şi cam fac reumatism, aşa încît aspirina îi ajută. Nu au fost potcoviţi niciodată că doar nu merg pe asfalt, ei merg doar pe pămînt, pentru asta nu au nevoie de potcoave. Ei sînt Volvo-ul nostru, cu suspensii moi.“ Povestea halucinantă însă e cea a calului alb, care nu prea e pus la căruţă – de frumos ce e, dar merge împreună cu stăpînul la pescuit noaptea, în perioadele de interdicţie. Din păcate, lumina lunii străluceşte atît de puternic pe pielea imaculată a animalului, încît poate fi uşor descoperit de paznici. Şi atunci... „am început să îmbrac calul în pături, dar tot îi străluceşte capul. Ce să fac? Mi-am scos căciula neagră cu urechi de pe cap şi am tras-o peste fruntea calului. Apoi, l-am ascuns după nişte tufişuri, dar calul îl vedeţi cît e de înalt, ochii i se vedeau deasupra frunzelor. Nu contează, sînt sigur că, dacă prin imposibil l-ar vedea vreun paznic – aşa peste frunze cu căciula pe cap – ar fugi de nu s-ar vedea, că seamănă cu dracu’ în carne şi oase!“. 

Ioana Popescu este etnolog.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.