Europa şi America se confruntă în Ucraina cu opţiuni care includ haos, stagnare sau represiune din partea autorităţilor. Toate aceste scenarii sînt rele. O represiune completă în Ucraina va fi posibilă numai cu vărsare de sînge şi cu ajutorul Rusiei. Ceea ce ridică perspectiva unui război civil la frontierele Europei, un număr mare de refugiaţi, precum şi semne de întrebare privind aprovizionarea cu petrol şi gaze. Haosul intern are efecte imprevizibile în afară. Ce se întîmplă dacă Ucraina de Vest şi alte regiuni pur şi simplu refuză să recunoască autorităţile centrale de la Kiev? Atunci Europa se va confrunta cu o versiune mai mare a Transnistriei. Vom recunoaşte regiunile separatiste, atunci cînd îşi vor declara independenţa? Sau vom încerca să le dăm un ghiont pentru a reintra sub controlul regimului lui Ianucovici?

Dacă nici unul dintre scenariile radicale nu se confirmă şi va fi pur şi simplu un impas, o prelungire a situaţiei actuale, vom asista la faliment economic, devalorizarea monedei şi scăderea nivelului de trai. Centrul politic va fi sub asediul extremiştilor. Un scenariu de coşmar pentru Occident este o versiune a dezastrului care s-a desfăşurat în Siria, cu un regim autoritar intransigent care se confruntă cu o opoziţie extremistă şi fragmentată (…) Vocile de la Washington, care doresc ca America să stea departe de Ucraina, ar fi mai cinstite dacă ar spune că vor ca America să abandoneze Europa în întregime. Cu toate acestea, nu există nici cea mai mică şansă ca acest lucru să se întîmple. UE este un partener indispensabil pentru Statele Unite – în economie, comerţ şi diplomaţie. Alegerea nu este între o politică  pentru Europa, sau nu. Este o alegere între o politică înţeleaptă pentru Europa şi altele proaste.

Cea mai proeminentă politică proastă posibilă se bazează pe presupunerea că interesul naţional vital pentru Statele Unite este de a menţine relaţii bune cu Rusia (…). Dl Putin şi prietenii lui nu doresc soluţii din care toată lumea să cîştige. Le plac cele din care cîştigă numai ei. Văd concesiile ca semne de slăbiciune, nu ca semne de încredere. Rusia este o putere revizionistă, care vede soluţionarea geopolitică din 1991 ca profund nedreaptă – la fel de rea ca Tratatul de la Brest – Litovsk din 1917. Ea vrea să inverseze pierderile. Principalul obstacol este America. Acum simte slăbiciune în Washington şi este hotărîtă să o exploateze.

Prin urmare, abandonarea Ucrainei nu ar calma nervii Rusiei, dar i-ar alimenta apetitul. Georgia şi Moldova – cele două republici mici ex-sovietice care încă mai doresc să urmeze integrarea europeană – vor fi probabil următoarele ţinte ale Kremlinului, odată ce Jocurile Olimpice de la Soci se vor fi încheiat. 

(fragmente din raportul „Getting it Right on Ukraine: Realpolitik vs. Wishful Thinking“, de Edward Lucas,  Center for European Policy Analysis, Washington, 28 ianuarie 2014)