A dansa sau a nu fi

Gigi CĂCIULEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 440 din 19-25 iulie 2012
A dansa sau a nu fi jpeg

Dansul pe care îl iubesc, Dansul, aşa cum îl înţeleg eu, este, înainte de toate, o construcţie a minţii.

O organizare energetică şi emoţională, născută dintr-o iraţională (ori poate mai curînd supraraţională?) scînteie de o factură, simt eu, înrudită cu spiritualul. Şi aceasta, înainte chiar de a deveni o concretizare pur corporală. Viziune internă înainte de a fi exteriorizare vizuală.

Pură metaforă proiectată dinspre misteriosul hău interior înspre dimensiunile exterioare. Cele cunoscute, cele necunoscute încă sau cele pe care nimeni niciodată nu le va şti... Dacă transcede legile tuturor matematicilor, ale oricărei gramatici, dansul pe care îl iubesc nu cunoaşte nici geografie sau naţionalitate. Este alchimie, nu reprezentaţie.

Nu se va adresa doar privirii, ci va acţiona direct de la creier la creier, de la gîndire la gîndire, trecînd, bineînţeles, prin inevitabilele vibrări ale inimii. Linii de forţă şi zone de umbră.

Un lanţ dinamic, o spirală evolutivă.

Gîndire – creaţie – comunicare – gîndire... şi tot aşa, din ce în ce mai departe... Cît de nesfîrşit de departe?

Primul limbaj al omenirii. Şi singurul cu adevărat inter- şi trans-naţional. Cel al gestului. Al mişcării.

Viaţa însăşi pare a fi alcătuită din atomi de dans. Dansul lui Shiva?

O cuantificabilă structură fizică în centrul tumultuoasei nebunii creatoare. Nebunie şi structură. Structură, dar ce nebunie!

O ştiinţă dementă. O artă exactă.

Curgerea apei se poate măsura prin distanţă şi timp. Dar cine oare putea-va măsura vreodată nevoia, şi mai ales plăcerea, apei de a curge?... Şi cu ce fel de instrumente?

În ceea ce mă priveşte, dansul va fi întotdeauna indisolubil legat de Verb. Acel Verb de la care totul a pornit... Care este, a fost şi va fi probabil întotdeauna la originea şi la capătul tuturor lucrurilor.

Scriu dintotdeauna. Mereu. Fără întrerupere. În toate limbile în care îmi este dat să gîndesc. Este o sete de aceeaşi natură ca şi aceea de a dansa. Ca şi aceea de a desena.

Îmi sînt toate – şi dansul, şi scrisul, şi desenul – core-grafia! – plămădite la fel. Aparţin ambele aceleiaşi substanţe. Aceleiaşi nevoi.

Sînt texte şi imagini în şantier. În sensul cît se poate de „proletar“ al cuvîntului. Aşa precum îmi sînt şi dansurile. De altfel, „Şantier“ se cheamă şi rubrica sub care, de ani de zile, multe din aceste Texte/Imagini apar săptămînal, online, pe LiterNet.ro.

Texte şi imagini care „ies“ din mine, care mă traversează aproape fără voia mea, ca nişte simple, dar cît de febrile molecule de mişcare. Gînduri pe care le cristalizez prin linii şi scris, dar care rămîn, de fapt, tot dansuri... Linii!

Şi poate tocmai de aceea textele-mi ar putea fi, în mod paradoxal, mai degrabă texte „de spus“, nu de citit. Menite să devină proiecţii. Texte şi linii de dansat. De „aruncat“ în spaţiu şi în timp.

Idee – Cuvînt, Metaforă – Gest, Ideogramă – Semnificaţie – Act, Gînd – Dans... Dansuri care trăiesc în minte. În mine. Cu duiumul. Cu care trăiesc. Care, ţîşnind din carnea nervoasă a inimii, se „coc“ şi „dospesc“ în profunzimile oarbe ale rărunchilor, pentru a invada apoi fără milă întregul corp. Pentru a-l transgresa şi a se dispersa, puf luminos şi efemer de păpădie, în cele mai neaşteptate depărtări.

Dansuri pe care le-am făcut, le fac şi pe care le voi face. Dansuri ne-„spuse“ încă, dar cărora, într-o bună zi, fără îndoială le voi da vînt în lume, într-unul din momentele prielnice ale viitorului...

Poate nimic altceva decît nişte „graffitis“ pe zidurile indiferente ale din ce în ce mai crescîndelor noastre cetăţi. Sau, cine ştie, poate ceva mai mult?

Dansul pe care îl iubesc, Dansul cu „D“ mare, aşa cum îl înţeleg eu, este, înainte de toate, o construcţie a minţii. O ştiinţă dementă şi o artă exactă. 

Gigi Căciuleanu este dansator şi coregraf. În România a fost elevul lui Miriam Răducanu, apoi a studiat la Teatrul Balşoi din Moscova, după care s-a înscris în compania de dans Folkwang Ballet, condusă de Pina Bausch. Este membru fondator al Centrului Internaţional al Dansului de pe lîngă Unesco, iar din 2001 este director artistic al Companiei Naţionale de Balet din Chile. În iunie 2012 a avut loc premiera celui mai recent spectacol regizat şi coregrafiat de artist: D’ale noastre, pornind de la textele lui I.L. Caragiale.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.