388 de avioane şi elicoptere

Andrei LUCESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 394 din 1-7 septembrie 2011
388 de avioane şi elicoptere jpeg

Totul are un început. Al meu a fost supersonic. În 1976, cînd aveam 5 ani, am primit macheta Tupolev-ului Tu 144 la scara 1/100. De fapt, doar acesta se găsea, cu greu, pe vremea aceea, în magazine.

Într-o zi, tata a venit acasă cu o cutie plată şi lungă care avea desenat pe ea, pe un fond albastru – sugerînd probabil noaptea – un avion. Mi s-a părut atunci că arăta caraghios. Surpriza a venit în momentul în care am deschis cutia împreună cu tatăl meu şi am dat peste ramele din material plastic pe care erau desfăşurate elementele componente ale avionului. Cred că a fost dragoste la prima vedere pentru că îmi amintesc de momentul în care am „scăpat“, la decuparea pieselor, şi de tata, care citea atent instrucţiunile şi încerca să mă tempereze. Nu a mai reuşit nici în următorii 35 de ani s-o facă... Avionul a căpătat formă – ce-i drept, am lucrat în echipaj – în două zile. Seara, înainte de a-mi pregăti ghiozdanul, aşezam avionul uriaş pe suport şi nu mă mai săturam să-i admir formele suple pe care, mai tîrziu, le-am descoperit ca fiind aproape identice cu cele ale singurului model de avion de pasageri supersonic.
A urmat un Antonov 12, apoi un Antonov 24, un Iliuşin 28 etc. Cam toată seria de machete de avioane importate în acele vremuri din RDG. Iar în trei ani reuşisem să adun 25 de avioane, toate la scara 1/100. Din păcate, nu mai am nici unul dintre avioanele din flota copilăriei, dar pasiunea pentru aviaţie şi modelism a durat şi pe toată perioada liceului, cînd părinţii mei erau convinşi că „nu o să ţină“ şi îmi voi începe viaţa departe de virusul aviaţiei. Iar tata nutrea speranţa că îi voi călca pe urme şi voi deveni medic, dar… După 1989 am avut acces la produsele mai multor firme de machete şi m-am orientat către scara 1/72 – pentru aviaţie scara ideală – care oferea detalii suficiente, dar şi posibilitatea de expunere convenabilă a aparatelor, civile sau militare.

Prin vara anului 1991, la intrarea în Muzeul Militar Naţional, se înfiinţase prima consignaţie sau butic, cum era titulatura în acele vremuri, cu machete, de toate felurile. Eram student în primul an cînd marţea, la primele ore, îngroşam rîndul altor nebuni ca mine, de toate vîrstele, care aşteptau momentul deschiderii magazinului. Urma, de fiecare dată, o îmbulzeală mai ceva ca la cozile alimentarelor lui Ceauşescu.

Atunci am constatat că nu sînt singurul virusat şi, într-un fel, m-am consolat că sufeream de o „boală colectivă“.
Nu am făcut parte dintr-un cerc de modelism şi nici nu am avut nevoie de o intervenţie externă pentru a cunoaşte meşteşugurile modelismului. Din acest motiv am optat pentru kit-uri din stiren pentru avioane care necesitau un montaj atent, fără bavuri, iar punctul forte al colecţiei mele constă în diferitele variante ale unor aparate care au fost active începînd din Primul Război Mondial, ajungînd chiar pînă la trei dintre modelele care au participat, în aprilie 2003, la operaţiunea Iraqi Freedom.

De foarte multe ori alegeam teme legate de istoria aviaţiei, de primele aparate de luptă cu reacţie, de Războiul din Vietnam şi de aparatele aparţinînd forţelor beligerante, sau chiar de războaiele din Oriental Mijlociu. Abordam o temă, apoi demaram o documentare asiduă pentru a stabili variantele şi tipurile respective, înmatriculările avioanelor, camuflajul şi cocardele. Pentru asta, consultam revistele Magazin istoric, ca să am o acurateţe asupra înmatriculării, şi nenumărate alte reviste. Ba chiar şi Larousse-ul mi-a fost de folos pentru a stabili drapelele naţionale ale statelor de înmatriculare ale aeronavelor pe care le reprezentam în diorame sau în colecţii. Oricum, nu aveam timp să mă plictisesc şi douăzeci de ani am lucrat mai exact 388 de avioane şi elicoptere la scara 1/72, iar alte 254 aşteaptă încă, neasamblate, în stive, prin cameră, să le vină vremea.

Totul era frumos în lumea modelismului de aviaţie cînd, în 2001, fulgerul a lovit din nou!

Fără să fi cerut sau să fi vrut, am primit cadou, de ziua mea, macheta la scara 1/35 a vestitului tanc german Pzkpfv 6 Tiger. Reacţia mea a fost oarecum de dezamăgire la acest cadou din partea unui prieten care a considerat că „nu există avioane cu care să te surprind, aşa că am încercat cu şenilele“. Doi ani nu m-am atins de „Tigru“, dar în vara lui 2003, cînd evenimentele sociale în viaţa mea nu erau foarte calde şi cînd încercam să găsesc o liană pentru a putea „zbura“ peste jungla urbană, am deschis cutia „Tigrului“ şi am simţit ceva... altceva. Era cu totul altfel decît fusesem învăţat. Acelaşi stiren, aceleaşi instrucţiuni de montaj, acelaşi producător, dar alt produs final. Am început să montez bazîndu-mă pe experienţă, şi în două zile „Tigrul“ a prins formă. Apoi camuflajul şi, în final, am descoperit ce oferă modelismul vehiculelor şi blindatelor, spre deosebire de cel al avioanelor: libertatea de creaţie.

Intrasem într-o lume diferită, care îmi stimula creativitatea şi presupunea un efort de lucru aproape triplu faţă de avioane. Fiecare detaliu, fiecare şenilă trebuiau trecute prin filtre corespunzătoare zonei geografice şi istorice stabilite pentru reprezentarea modelului. Dacă alegeam un tanc panzer 4 F1 din Deutsche Afrika Korps, trebuia să încarc şenilele cu nisip, apoi să corodez vopseaua galbenă, în aşa fel încît să se ghicească stratul gri de vopsea de dedesubt, aplicat din fabrică, sau să aplic filtre şi pigmenţi pentru a reprezenta patina timpului sau urmele de după luptă.

În acest fel am ajuns să îmi împart „campaniile“ pe două planuri: aeronave şi blindate, lucru care a condus inevitabil la o „suprapopulare“ a încăperilor în care am depozitat, înghesuite prin rafturi şi vitrine, exponatele. Spaţiul de depozitare şi expunere este cea mai mare problemă a unui machetist, pe lîngă costurile kit-urilor, dar, mai ales, ale uneltelor şi accesoriilor. Terestrele sînt mult mai uşor de expus decît avioanele sau elicopterele – excepţie fiind cazul în care se propune vreo dioramă. Astfel, cu greu mai fac faţă astăzi dezvoltării colecţiei.

Recomand acest hobby tuturor celor care iubesc tehnica sau sînt atraşi de avioane, de nave sau chiar de banalele automobile.

Acea machetă a Tupolev-ului 144, supersonicul de care eram fascinat în copilărie, m-a dus spre lumea modelismului şi mi-a fost de mare ajutor pentru a înţelege aerodinamica avioanelor şi părţile lor constructive, mai ales atunci cînd, la 35 de ani, am avut, în sfîrşit, posibilitatea de a obţine licenţa de pilot.

Andrei Lucescu este pilot comercial şi realizator al emisiunii AeroShow de pe TVR 2.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.