Pe 23 mai, în clădirea Rectoratului din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti, am luat parte la conferinţa de lansare a proiectului susţinut de Ministerul Educaţiei – „De la teorie la practică prin Întreprinderea simulată“. Proiectul – cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 – este implementat de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în calitate de Beneficiar, în parteneriat cu Universitatea Politehnică Bucureşti, Universitatea Petrol şi Gaze din Ploieşti, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ din Iaşi, Universitatea Valahia din Tîrgovişte şi ÖSB Consulting Austria – Sucursala România.

Conferinţa i-a reunit pe studenţii participanţi, pe organizatori, dar şi pe reprezentanţii firmelor participante în acest proiect – reprezentanţi cărora le-am adresat cîteva întrebări despre pregătirea absolvenţilor de facultate, despre ce i-a făcut să participe la acest proiect şi despre aşteptările lor în urma acestui exerciţiu.

1. În cîteva cuvinte, firma pe care o reprezentaţi?
2. Cum aţi aflat de Întreprinderile simulate?
3. De ce aţi ales să participaţi la acest proiect?
4. Din punctul de vedere al angajatorului, cît sînt de pregătiţi tinerii absolvenţi de facultate?
5. Credeţi că acest proiect este mai avantajos decît un training?
6. Ca reprezentant al angajatorului, simţiţi că riscaţi ceva prin participarea la acest proiect?

 

Cristian LazĂr
Şef Departament Marketing – URBAN S.A.

1. URBAN S.A. activează în domeniul managementului integrat al deşeurilor, încă din 1995, timp în care a devenit unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţă. Experienţa acumulată, valorile promovate, dezvoltarea continuă şi calitatea serviciilor prestate au plasat compania în topul firmelor cu capital privat românesc. Investiţiile în parcul auto, infrastructură, resurse umane şi parteneriate pe termen lung, toate au contribuit la o continuă expansiune, compania devenind lider naţional în domeniul managementului integrat al deşeurilor.

2. Am fost invitaţi să participăm de către Universitatea Politehnică, prin domnul profesor Titel Paraschiv care este şi coordonator al proiectului. De asemenea, sîntem implicaţi în mai multe activităţi cu anumite facultăţi din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti şi colaborăm foarte bine.

3. Firmele au posibilitatea să-şi autoevalueze procesele, să-şi testeze anumite decizii, să găsească printre studenţi viitori angajaţi şi să descopere noi oportunităţi, fără costuri şi riscuri prea mari. Ideile bune vin de obicei nu numai de la factorii de decizie, ci şi de la angajaţi sau, în cazul nostru, din partea membrilor echipei unei întreprinderi simulate.

4. În general, am avut experienţe bune cu studenţii angajaţi în practică sau pe perioadă nedeterminată. Politica noastră este aceea de a descoperi tineri talentaţi care vor să lucreze în domeniul nostru, un domeniu mai diferit, dar care implică aceleaşi reguli de bază ale managementului.

5. Cu siguranţă, experienţa cîştigată dintr-un astfel de proiect este foarte mare şi relevantă. Diferenţa este că într-o „întreprindere simulată“ eşti mult mai aproape de mediul de business decît într-un training. Astfel de proiecte sînt bazate pe practica efectivă, fără prea multă teorie, pregătindu-i efectiv pentru un viitor job.

6. Nu riscăm nimic din punctul nostru de vedere, participarea noastră fiind exclusiv voluntară. Avem aşteptări de la grupul de lucru la fel cum cred că au şi ei de la noi privind implicarea noastră. Ei vor avea parte de tot sprijinul nostru şi sîntem siguri că toată lumea va avea de cîştigat din acest proiect.

 

Mădălin BÎRLĂDEANU
managing partner, Liga Software

1. Sîntem o firmă de soft din Bucureşti, cu competenţe şi expertize în multiple domenii.

2. Colaborăm cu Universitatea Politehnică Bucureşti şi cu organizaţiile studenţeşti pe diverse proiecte care implică recrutarea studenţilor şi, mai ales, în ceea ce priveşte sprijinul de care au nevoie pentru integrarea pe piaţa muncii din domeniul IT, şi astfel am fost invitaţi să ne implicăm în proiectul „Întreprindere simulată“.

3. Decizia de a participa la proiectul „Întreprindere simulată“ a fost luată din două motive. În primul rînd, oamenii pe care i-am angajat nu sînt suficient de bine familiarizaţi cu noţiunile elementare de muncă într-o companie, chiar dacă sînt buni specialişti, şi acest proiect ne-ar putea ajuta şi pe noi să ne formăm staff-ul în acest sens. În al doilea rînd, ne-am implicat în proiect pentru că există posibilitatea de a găsi oameni buni, potenţiali angajaţi sau idei geniale, out of the box, din rîndul studenţilor.

4. Nu sînt foarte pregătiţi. De exemplu, în ceea ce îi priveşte pe programatori, absolvenţii facultăţilor de profil, aceştia vin cu noţiunile de bază din facultate, însă au deficienţe în a se integra într-o echipă sau în a lucra cu tehnologiile şi metodologiile folosite într-o companie. Nu se pune un accent foarte mare pe aspectul practic, în anii facultăţii, şi fiecare nou specialist angajat trebuie să treacă printr-o perioadă de acomodare de cîteva luni, ceea ce înseamnă o investiţie considerabilă din partea unui angajator.

5. Bineînţeles. În cadrul unui training studenţii nu învaţă decît aspecte teoretice sau concepte, care sînt bazate pe anumite studii de caz. În schimb, acest proiect, deşi se va desfăşura într-un mediu virtual, îi va ajuta pe studenţi să se familiarizeze cu toate aspectele activităţii unei companii, simulîndu-i activitatea într-un mediu lipsit de riscuri.

6. Riscăm să pierdem o resursă foarte importantă şi, mai ales, irecuperabilă: Timpul. Dar ne bucurăm că îi putem ajuta pe studenţi în obţinerea unor competenţe de bază pentru integrarea mai uşoară în cîmpul muncii, după absolvire.

 

Dr. ing. Ion Pirna,
director general INMA   

1. Misiunea Institutului este de a desfăşura activităţi de cercetare ştiinţifică (fundamentală şi aplicativă), de inovare în domeniul proceselor, tehnologiilor şi echipamentelor tehnice de mecanizare şi automatizare a lucrărilor din agricultură şi industria alimentară, în contextul armonizării întregii activităţi la politicile ANCS şi ale Uniunii Europene. 

2. Acest proiect are un an şi jumătate de publicitate, în primul rînd în Politehnică, la nivelul cercetării, la nivelul Autorităţii Naţionale de Cercetare Ştiinţifică. Evenimentul a mai fost cuplat şi cu o problematică a noastră: avînd experienţa acestor „incubatoare“ tehnologice şi de afaceri care presupun existenţa unor idei de afaceri, a capabilităţii tehnice, a apărut şi obligaţia unui suport, ideea să existe cineva capabil să sprijine toate acestea într-un proiect.

3. În ultimii ani, celor care terminau facultăţile de profil pe primele locuri, Institutul le oferă locuri de muncă şi suport. Cei care îşi găseau vocaţia rămîneau, cei care nu – nu. Dar noi avem datoria de a putea sprijini forţa de muncă calificată superior. Avem, deja, în mod legal, înfiinţat printr-o hotărîre de guvern, un „incubator“ de afaceri.

Ne-am dat seama că în acest fel putem aduce forţă de muncă calificată şi formată. Iar aceasta ar fi una dintre direcţiile noastre de acţiune.

Apoi, ne-am gîndit că întotdeauna, pentru cei tineri, un grup, un colectiv înseamnă şi creşterea vitezei de lucru şi de reacţie. Şi este vorba şi de eliminarea unor limite de risc, pentru că este cunoscut – tinerii miminalizează întotdeauna, în primă fază, riscul.

4. Deşi este un proiect de tipul win-win, riscul există. Şi nu trebuie să-l minimalizăm. Pe lîngă faptul că este afectat timpul de muncă al tutorelui, este afectat şi timpul unor activităţi gen vizite, demonstraţii etc. Căci noi, participînd la acest proiect, nu vrem doar să bifăm o activitate. Din cauza asta avem nevoie de tineri conştienţi de ceea ce trebuie să facă şi care doresc să participe în mod real. Mai apoi, bineînţeles că, învăţînd, vor sprijini indirect şi instituţia.

5. Vreau să ieşim din tiparele care spun că tinerii de azi nu sînt pregătiţi. Nu este adevărat. Oamenii sînt pregătiţi în primul rînd pentru că există noţiunile generale, elementele fundamentale. Problema angajatorului este alta: aceea că trebuie să intuiască acele persoane care să fie capabile, pe baza noţiunilor dobîndite în şcoală, să poată continua. Acesta e marele cîştig al unui angajator: să poată intui persoana care are o bază stabilă de cunoştinţe. Altfel nu facem decît să ne împotmolim la întrebarea care vizează experienţa. Ce experienţă aveţi? Iar de aici, intri în cercul vicios.

6. Cred că e mai mult şi trebuie să fie mai mult decît un training. Un training făcut la firmă înseamnă o pregătire pe o anumită specializare. Aici, într-o „întreprindere virtuală“, evident că posturile sînt mobile – azi lucrează la departamentul de marketing, mîine la cel de vînzări, poimîine la testare, logistică etc. În fond, prin acest program înveţi să deţii cît mai multe instrumente, pentru o desăvîrşire profesională.