Vitrinele

Ana-Maria SÎRGHI
Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
Vitrinele jpeg

O bună parte din hoinăreala prin oraș se petrece în compania vitrinelor. Înalte, zvelte, bine lustruite, alteori micuțe și încărcate de abțibilduri, ferestrele magazinelor conțin ispite de tot soiul. Trecem pe lîngă ele cu aerul că le-am putea neglija oricînd, însă magnetismul este atît de puternic, încît sfîrșim prin a le adulmeca cu nesaț pe fiecare în parte. E ca un diafilm care începe cu buticul din fața blocului, continuă cu chioșcurile și covrigăriile de la metrou, se mai înfoaie în magazinele de lux ale marilor bulevarde și sfîrșește, în funcție de nevoile de seară ale consumatorului, fie pe rama unei librării dichisite, fie în cadrul animat al vreunui restaurant. Să vrei, și nu poți ignora poveștile vitrinelor. Indiferent de profilul celui vizat sau de bugetul de care dispune, decorul expus „la fereastră“ merită din cînd în cînd atenția esteților. De ce? Gîndiți-vă că e o obișnuită acțiune de retorică, prin care se urmărește nelipsita captatio benevolentiae. Doar așa marfa intră în cîmpul vizual al potențialului cumpărător și își exercită puterea de convingere. Prin geam ți se promit „la vedere“ tot soiul de bunătăți și experiențe, iar tu nu trebuie să faci altceva decît să treci pragul atelierului de himere și să te orientezi la fața locului. Dar să nu credeți că relația n-are impurități. Dacă le admiri îndelung, vitrinele te șantajează emoțional. Pot modela comportamente, schimba gusturi, accelera frenezia consumului. Cam asta nota radicalul Guy Debord în Societatea spectacolului, referindu-se la dominația lui „a avea“ asupra lui „a fi“: „Alienarea spectatorului în profitul obiectului contemplat (…) se exprimă astfel: cu cît contemplă mai mult, cu atît trăiește mai puțin; cu cît acceptă mai mult să se recunoască în imaginile dominante ale nevoii, cu atît își înțelege mai puțin propria existență și propria dorință.“ (Editura EST, 2001, capitolul „Separarea desăvîrșită“, fragment 30)

Dar să le privim cu un aer jovial! Există vitrina onestă, cu produsele bine ordonate pe categorii, cu prețurile și ingredientele scrise clar, citeț, uneori de-o șchioapă. Prezență frecventă în patiserii, ea te ajută să iei decizii rapide și să nu încurci coada stînd pe gînduri minute-n șir. Din aceeași categorie, însă cu o ușoară predilecție spre degringoladă, fac parte vitrinele chioșcurilor cu de toate. Au o organizare de tip tapet, care îmbracă geamul de jos pînă sus, iar produsele – în general de-ale gurii – stau lipite cu scotch unul lîngă altul. Cum oferta de covrigei, ciocolate, biscuiți, cornuri și alte cele e bogată, rar rămîne vreun centimetru liber ca să zărești nasul vînzătoarei. Nu te amărî; sînt prevăzute cu gemulețe de comunicare foarte eficiente, care oferă un contact redus cu interlocutorul și, de cele mai multe ori, trebuie să te apleci pe genunchi ca să te asiguri că nu te servește vreun extraterestru. Practic, experiența întîlnirii cu celălalt se reduce la o mînă care servește și încasează. O interacțiune dezumanizatoare? O mașină? Nu, nici nu s-a gîndit capitalismul vreodată la așa ceva.

Apoi, răsar vitrinele fără stil, care vor să îți arate că nu au bani și timp să se dichisească, dar că, la nevoie, te servești de ele pentru tot soiul de treburi. Sînt nenumărate pe linia de tramvai care străpunge Calea Moșilor: ateliere de cizmărie, magazinașe cu detergenți, diluanți și mase plastice, incinte cu haine second hand, mercerii, buticuri cu materiale, chiar și un magazin cu haine și căciuli de blană mi-a atras atenția în timpul investigației de teren. Fereastra nu are nimic glossy sau catchy, ci pare mai degrabă o tarabă în care s-a încărcat rapid marfa nouă și care va sta pe pervaz pînă se așterne bine praful. Ele au un mariaj statornic cu rezidenții din cartier și nu se mai ostenesc să se coafeze în fiecare zi. Știi că acolo găsești șuruburi, saci și ligheane, dincolo ațe, cercei și nasturi, și aia e, îți vezi de negustoreală.   

Cu aere se poartă vitrinele de fashion middle class, din seria Mango – Zara – Bershka – H&M –Terranova. Întîi, se întind ca niște caracatițe: dacă au închiriat un parter, urcă bannerele pînă la etaj, dacă intrarea se face după accesul efectiv în imobil, atunci își deschid o nouă ușă la trotuar ca să te agațe. La unele dintre ele, se montează difuzoare exterioare în care urlă hituri pop, de dimineața pînă seara, în speranța unui antrenament de shopping cu rezultate. Mai degrabă se ajunge la agitație și iritare pentru ghinioniștii care n-au nevoie de genți și rochii, ci doar folosesc perimetrul pentru circulație. În consecință, îi vezi repezindu-se să se ascundă în cea mai apropiată gură de metrou. Rămîne în urmă babilonia tendințelor, construită pe tot soiul de fantasme și afișată pe mesh-uri cît vitrina: corpuri nepămîntești, priviri amețitoare, aluri de cucerire, putere, voluptate, sexualitate. Nu-i de omis contrastul între cenușiul străzii – cu modestia și grijile pietonilor – și strălucirea de pseudocleștar a vitrinei în care nesuferite manechine de plastic pozează în împlinire.

Pe lîngă ferestrele gigant, de mausoleu, se strecoară și cîteva personaje mai mature, să zicem din categoria de lux. Au o atitudine detașată, de tipul for highbrow only și ies în față cu piese statement: un ceas, un stilou, un pantof, un giuvaier. Prețurile sînt afișate discret, dar vizibil, ca să înțelegem de la bun început în ce condiții putem avansa dialogul. La polul opus, deșerticele vitrine sold out arată ca niște vase naufragiate care imploră atenție, cu afișe supradimensionate pe care citești cu roșu doar: „Reduceri! Reduceri! Reduceri!“

Nu aș vrea să închei cu afectare, dar cred că citatul din Feuerbach așezat de Debord în deschiderea capitolului mai sus amintit se potrivește cel mai bine: „Dar, firește, timpul de azi… preferă lucrului existent imaginea, originalului – copia, realității – reprezentarea, esenței – aparența; căci sfîntă pentru el este numai iluzia, profan este însă adevărul.“ (Ludwig Feuerbach, Esența creștinismului, trad. rom. de Petre Drăghici și Radu Stoichiță, Editura Științifică, București, 1961, p. 21)

Ana-Maria Sîrghi este jurnalist freelance și scrie pe site-ul pecurat.ro.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.