Închide ochii și imaginează-ți America Latină. Coboară lin, din Venezuela către Columbia, străbate Peru de a lungul, fă o oprire în munții Boliviei și sari apoi pe fîșie, în Chile. Te oprești, inspiri și deschizi ochii. Ești surprins cum se văd stelele din cel mai arid deșert al lumii. Te-ntorci, iată și văile prăfuite, uscate, prinse în căușul palmei munților. Te uiți atent și vezi strugurii frumoși, vii, a-tîrnînd la picioarele tale. O recoltă bună, te gîndești… Dar vinul? Aici intervin eu și mă ofer să îți fiu ghid, căci sînt în Chile la invitația unor producători cunoscuți în toată lumea. Te conduc printre terasele cu viță-de-vie în timp ce deguști, cu gîndul, soiurile fructelor lui Bacchus și simți influența Oceanului Pacific în vîltoarea din pahar.

Prima oprire este la nord de Santiago, în valea Aconcagua, mărginită de rîul cu același nume, care izvorăște din Anzi și și găsește odihna în Pacific. Înaintez pe drumurile pietruite și simt deja aroma strugurilor cărnoși, prăfuiți, calzi. Probabil asta a simțit în aer și Don Maximiano Errázuriz, în 1870, chiar înainte să înființeze aici Viña Errázuriz. Pionier și vizionar, Don Maximiano a plantat pentru prima dată varietățile franțuzești de viță-de-vie în valea Aconcagua. Aici, după vreo 15 vinuri degustate, îmi aleg în final preferatul – KAI, Carménère 100%. Impunător și elegant. Îi observ trăsăturile definitorii, aroma de mure, piper negru, tabac și ciocolată. Încerci să-i reziști, dar simți cum te domină și îți induce emoții ce ți se succed ritmic.

Prezența strugurilor în buza sudică a Oceanului Pacific li se datorează călugărilor spanioli, care au adus cu ei, în Lumea Nouă, la mijlocul secolului al XVI-lea, vițele-de-vie. Coloniștii spanioli au aflat rapid că solurile și clima țării nou descoperite sînt perfecte pentru cultivarea strugurilor. Pînă la 1810, cînd țara și-a declarat independența față de Spania, rădăcinile industriei vinului deveniseră deja bine înfipte în pămîntul chilian.

Mă desprind cu greu de văile adînci de la nord de Santiago, dar simt subit nevoia să mă mișc, să explorez și vinul din sud, să mă mut dincolo granița capitalei. Îmi iau la revedere de la vinul tradițional din valea Aconcagua și ajung la complexul din valea Maipo, locul unde armatorul norvegian Dan Odfjell s-a înamorat, în urmă cu un sfert de veac, de lumina sudului și și-a încrustat numele în istorie, punînd bazele vinăriei Odfjell într-una dintre cele mai importante regiuni viticole din lume. Ajung acolo, sînt primită cu o ospitalitate desăvîrșită și rămîn impresionată de respectul oferit aici naturii: reciclarea e constantă, produsele chimice lipsesc, iar compostul e singurul îngrășămînt. Timpul curge altfel în partea asta de lume, liniștea intră în firescul lucrurilor, iar vinul și omul fac parte dintr-un întreg, yin și yang.

Degust un Carignan pur – mult blamatul Carignan, viguros și sincer, niciodată apreciat suficient pentru finețea și rafinamentul lui. Vinul ce se reinventează și capătă profunzime pe zi ce trece, o pasăre Phoenix renăscută din vițe centenare. Primesc paharul și descopăr că în el nu am vin, ci un tezaur atins de fructe roșii și vanilie. Gust și intuiesc rotunjimea bobului de strugure, greutatea lui.

Carignan e un soi cu care plec în suflet, de astă dată puțin mai la est de Odfjell, tot în valea Maipo, unde vizitez vinăria Almaviva. Aici mă opresc și ascult: în ciuda sonorității spaniole a numelui, paradoxal, cultura franceză e la putere – vinăria și-a primit numele de la eroul din Nunta lui Figaro, de Beaumarchais, transformată apoi în operă de genialul Mozart. Eticheta faimoasă a vinurilor de aici îmbină istoria ancestrală a Chile-ului prin tripla reproducere stilizată a unui simbol mapuchean, deasupra scrisului de mînă al lui Beaumarchais: Error! Filename not specified.. Cele două tradiții se unesc și promit excelență, iar vinul este, ah, un deliciu! Savuros, complex, te face să simți în pahar atît urmele solului și ale climei Americii Latine, cît și rafinamentul francez. Harta lumii ți se arată în notele de tabac, humă și petale uscate de trandafir. Sauvignon, Franc, Carménère la superlativ. Ți se face dor de ducă, Wanderlust – ce cuvînt! –, dor de dezvoltare, de explorare.

Așa plec din valea Maipo, cu Franța în gînd, și ajung puțin mai la sud de Santiago, la vinăria Vik, din valea Millahue. Din șaua calului, văd rînduri infinite de viță-de-vie, ce se întind pînă la orizont. Spre vest cresc munți dintr-un lac-oglindă ce reflectă norii ușori. Decorul de aici e altfel, soarele parcă e și mai prietenos, nivelul de precipitații e ideal, relieful și tipurile de sol sînt foarte variate – locul perfect pentru strugurii Carménère. Și pentru orice ființă vie, dacă ar fi să mă întrebați pe mine.

Vinul holistic produs la Vik, disponibil în „doar“ trei etichete, are toate șansele să ajungă unul dintre cele mai bune din lume – e îmbinarea perfectă dintre Cabernet Sauvignon, Carménère, Syrah, Merlot și Cabernet Franc, amestecuri alese anual în diferite combinații. În urma testării a șase mii de probe de sol, specialiștii au conchis că Millahue e locul perfect pentru a produce un vin elegant, complex, cu arome retronazale persistente, prietenos cu cei care-l apreciază și-l citesc pe Enrique Molina Garmendia.

Cobor și mai la sud, pentru a ajunge la Casa Silva, din valea Colchagua, străjuită de Anzi, ocean, Cachapoal și Curicó. Casa Silva este cea mai premiată vinărie a secolului 21, recunoașterile internaționale curg ca Tinguiririca și contribuie la prestigiul familiei al cărei cuvînt de căpătîi este „excelență“. Aici sînt tratată regește. Dintre cele peste douăzeci de vinuri degustate, Altura parcă-mi intră în suflet. O întrepătrundere de Carménère, Cabernet Sauvignon, Syrah și Petit Verdot. Vibrant şi misterios, cu note generoase de fructe roșii coapte, de ciocolată neagră și de lemn dulce, Altura nu se dezvăluie complet decît la final. Un fel de apogeu, punct culminant al degustării în loc de încheiere. Aş mai sta, gîndindu-mă la cele cîteva sticle îngropate sub pămînt, locul unde vinul atinge perfecțiunea înainte de a fi savurat, dar știu că mai sînt a-tîtea locuri care mă așteaptă în țara asta brăzdată de vii.

În cele zece zile petrecute în Chile, am reuşit să explorez şi alte crame, ajungînd să fac cunoştinţă cu Vina Donoso, Valdivieso, ConoSur, Miguel Torres, Undurraga și Concha y Toro. Pămîntul lor e binecuvîntat cu vițe nobile și oameni adevărați.

Alege o cale pietruită, spre o podgorie, și curînd n-o să simți nevoia să mai străbați nici un alt fel de drum. Degustă un vin nobil, cunoaște oamenii din spatele lui și o să te îndrăgostești iremediabil. Așa cum o fac și eu, în fiecare zi. 

Marinela Vasilica Ardelean este profesor la Italian Chef Academy.

Foto: wikimedia commons