Viața, printre degete

Publicat în Dilema Veche nr. 845 din 18 - 24 iunie 2020
Zizi și neantul jpeg

Fiul meu a împlinit, de curînd, 24 de ani. Abia atunci am realizat (dacă am realizat de-a binelea) că eu nu mai am, de mult, 24 de ani. Că nu mai sînt eu copilul și nici cea care are toată viața înainte. Că eu ar trebui să fiu adultul înțelept care are grijă de copilul lui și-i transmite învățăturile de-o viață, dacă și cîte or mai fi.

Cu fiecare aniversare, timpul își cere, cu bufnete și scrîșnete, drepturile. Și mă face să-mi amintesc, pe de-o parte, cum era cînd eu mă aflam în cealaltă ipostază, cea a copilului care avea totul înainte; și, pe de alta, cum mai toate întîmplările vieții, de la vîrsta pe care a împlinit-o acum copilul meu și mai de dinainte, m-au luat, în cele mai multe cazuri, pe sus. În cea mai mare parte, viața m-a trăit pe mine, a fost un șuvoi rapid și cam tulbure care m-a purtat în iureșul lui isteric pe unde a fost să fie. Uneori, desigur, mai puneam și eu cîte un băț găsit pe drum în calea puhoaielor și, pentru un scurt intermezzo, mai poposeam pe cîte un pietroi întîlnit la întîmplare, cel puțin aparent după voia mea. După care mă lua iar șuvoiul.

Ce e nostim e că, aproximativ pe la aceeași vîrstă la care odrasla mea se străduiește să schimbe mentalitățile lumii de azi, eu mă străduiam, la cîțiva ani de la revoluție, să schimb (desigur, după puterile mele) mentalitățile epocii comuniste în care trăisem și să construiesc (evident, împreună cu toți ceilalți) minunata lume nouă. Care avea să se numească, mulți ani de-atunci încolo, pur și simplu „tranziție”. De la ce, știm sigur. Către ce, încă rămîne o întrebare: măcar către o societate liberă. În care să putem spune și scrie liber orice avem de spus și scris, să putem călători oriunde vedem cu ochii, să decidem cine ne conduce și cum. Și, deloc în ultimul rînd, nu doar să ne bucurăm de cele necesare traiului, ci să le putem alege dintre toate pe cele fix pe gustul nostru, care să ne reprezinte și să ne bucure. Luptam pentru o lume categoric cu libertate și libertăți, dar și cu opțiuni.

În condițiile asta, cam tot ce ținea de perioada comunistă de dinainte era negativ, trebuia schimbat: de la activiștii posesori ai privilegiilor, dar și ai limbii de lemn, la milițienii și securiștii care ne păzeau și ne urmăreau, la vînzătorii din magazinele alimentare care căpătaseră puteri mult prea mari, la funcționarii publici de toate felurile, care erau protagoniștii marii și micii corupții, la jurnaliștii care scriau sau difuzau ode conducătorului, la cîntăreții, poeții și pictorii care făceau același lucru etc. Ba mai mult de atît, întreaga societate fusese atinsă în profunzime,  nu doar cei care aveau funcții fuseseră maculați de sistem, ci pînă și pensionarii – care deveneau fiare pe la cozi – ori gospodinele – care, copleșite de munca domestică pe atunci nesimplificată și neîmpărtășită, își dizolvaseră feminitatea în prejudecăți și concepții sufocante despre viață.

Pe toate astea, cam pe cînd aveam eu 24 de ani, îmi propuneam să le schimb. Iar minunata lume nouă pe care voiam să o ridicăm, suflînd bine praful de pe dărîmăturile celei vechi, era una a abundenței și a ofertelor zglobii, a posibilităților nelimitate. Era un uriaș și făr’ de sfîrșit început, în care părea că toți ne aveam locul bine delimitat.

Ceea ce, de altfel, într-o măsură, s-a și petrecut. Au fost, însă, și alte lucruri, au fost și nenumărate și contorsionate interese economice și politice. Dincolo de toate astea, lumea noastră, totuși, s-a schimbat și diversificat. La cei 24 de ani de-atunci am trăit într-un soi de paradis, în care desfătarea supremă era inițierea în cîte ceva nou apărut. Consumul excesiv și haotic a fost, pînă la urmă, modul nostru de experimentare a societății ce se profila: un capitalism stîngace și sălbatic, ridicat pe ruinele încă semețe ale unui comunism, de fapt, totalitarism.

Tocmai din cauza noutății palpitante a fenomenului, în copilăria fiului meu am fost avizi de tot ce s-a putut. A fost o epocă de încercări și acumulări, de la obiecte de uz casnic la plușați și pisicuțe decorative, la cursuri de orice, de limbi străine, dans, tenis, desen. Ca să nu mai vorbim de călătorii în străinătate, căci doar ce deschiseserăm ochii către lumea cea mare.

Pe scurt, fiul meu, cu o importantă contribuție din partea mamei mele, a fost crescut într-o abundență de toate felurile. S-au revărsat toate cele, necesare sau nu, asupra prințișorului blond și bucălat. Pentru ca acum, cînd a împlinit 24 de ani, să-l aflu într-o revoltă la adresa societății de consum și a capitalismului cu excesele lui. Asemănătoare, între niște limite, celei a noastre, din anii ʼ90,  împotriva comunismului și a limitărilor lui. Pentru el și o parte a generației lui, aproape că societatea capitalistă de azi e, păstrînd proporțiile, ce era cea socialistă pentru noi, cei de atunci. E ca și cum, după ce noi ne-am luptat să schimbăm lumea într-un sens ca să i-o oferim cît mai aproape de ceea ce ne-am închipuit a fi perfecțiunea, el se străduiește acum, cu mijloacele unei alte vremi, s-o reconfigureze cumva în sensul opus.

Interesant, paradoxal și de aprofundat într-un articol viitor.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.