Vedere la neant

Publicat în Dilema Veche nr. 817 din 17-23 octombrie 2019
Vedere la neant jpeg

Sînt oameni care au norocul (deși e foarte posibil ca ei înșiși să nu considere așa) să se fi născut în familii numeroase, cu cel puțin doi frați, iar părinții lor să aibă chiar vreo trei-patru. Cu copiii și nepoții din dotare, la mesele de familie se pot aduna chiar vreo 15 oameni. Ca-n filmele italiene.

Trebuie să fie simpatic și viu cînd se strînge atîta lume laolaltă. Atîta forfotă și interacțiune umană întotdeauna o să umple potențialul gol care se întrevede la orizont. Gol care ne amintește de finitudinea existenței noastre. Și care, la o adică, poate deveni un hău amenințător.

Sînt tot soiul de modalități de a face față amenințării ăsteia. Cei mai mulți dintre noi aleg eludarea. Micile detalii ale vieții de zi cu zi pot deveni, la o adică, tot mai mari. Se pot complica și alambica în combinații la care nici cu gîndul nu gîndești. Societatea consumeristă și tehnologia avangardistă oferă modalități tot mai incitante de a-ți complica existența. Intri într-un sistem al dorințelor și, dacă celebrul, dar deja desuetul peștișor de aur nu se mai înghesuie să le împlinească, atunci tu, cetățean model al acestei societăți, nu ai decît să treci la fapte.

Mai întîi, să muncești pe rupte ca să cîștigi bani. Banii nu mai sînt ca-n concepția lui Scrooge sau chiar a bunicilor mei, un teanc de monezi sau de bancnote pe care le acumulezi pentru zile negre, căci existența se desfășoară mereu cam la fel, cu sau fără ei. Nu. Ei nu mai sînt nici măcar doar garanția siguranței tale materiale, a acoperișului confortabil de deasupra capului și a blidului plin. Și, iarăși, nici doar instrumentul prin care poți acumula bogății: case, terenuri, lingouri sau mai știu eu ce.

Nu. Banii sînt și un pașaport spre libertate. Spre libertatea de mișcare, de opțiune sau chiar de gîndire. Fără ei e aproape imposibil să ajungi și în alte locuri decît cele în care-ți duci zilele. Sigur că se poate călători și cu bani puțini, dar tot cu bani. Sau, ca-n epoca hippie, cu autostopul și cerînd de pomană și găzduire gratis. Vine doar vorba, asta s-ar întîmpla numai într-o lume mai bună, în cea de acum e de-a dreptul periculos.

Avînd bani, poți să încerci experiențe. Poți să vezi balenele din ocean sau leii din Kenya, poți să-noți cu delfinii sau să ajungi într-un ashram, să trăiești două săptămîni în Toscana sau să faci scufundări în Bali. Poți să faci turul lumii cu motocicleta, să sari cu parașuta, să faci surfing, să urci pe Everest sau să ai experiențe sexuale inedite. Banii îți dau libertatea să le încerci. Să încerci moduri cît mai alambicate și mai generatoare de adrenalină, care să-ți blocheze cît mai meștușugit vederea la neant.

Tot banii îți pot asigura accesul la cunoaștere. Cărțile sînt scumpe și, dacă vrei să cumperi chiar și una motivațională, care-și propune să te sfătuiască ce să faci cu viața ta sau măcar cum să-ți păstrezi calmul în ea ori să mănînci sănătos, trebuie să ai ceva bani. Cu atît mai mult dacă vrei să te înscrii la nu știu ce cursuri senzaționale de artă, scriere creativă, regie sau șamanism. Excesul de învățare, ca și cel de experiențe, e un mijloc clar de a cîrpi deschiderea spre neant cu un petic considerabil.

Există însă și alte categorii de petice, mai solide. Mai solide și, miraculos, din aceeași țesătură cu materialul clientului: cînd le coși acolo, în țesătură, aproape că nu se mai văd, se contopesc cu totul. E vorba, evident, de iubire: leacul ideal împotriva neantului e îndrăgostirea. Imaginea celuilalt, cu care aspiri să te contopești, se plasează fix în locul găurii în care ai fi avut vedere spre altceva. Senzațiile pe care le trăiești pe parcurs, de la adrenalină la confort și siguranță, de la bucuria împărtășirii la noblețea dăruirii, pînă la ceea ce ne permitem să numim pur și simplu fericire, ne fac nu doar să nu vedem posibila crăpătură, ci să și uităm că există. (Nu voi discuta aici de reversul medaliei, cînd toate cele de sus sînt, dacă nu sfîrșite, măcar zguduite, și nu doar întrevezi crăpătura, ci o percepi numai pe ea.)

Există o altă modalitate, poate mai solidă decît îndrăgosteala, de obturare a deschiderii: aducerea pe lume a unui urmaș. Continuarea unei părți din tine în lumea asta dificilă și plină de limite și de determinări, dar totuși fascinantă. Nașterea și creșterea unui copil astupă cu vîrf și îndesat golul, te umple fix de reversul lui. Sigur, trebuie să plătești un preț: prețul e, practic, o mare parte din viața ta, din tine. O dai altuia. Dar e, cumva, o investiție și un troc, dacă-ți place să vorbești în termeni din ăștia: dacă vrei ca o parte din tine să se păstreze, dai o parte din tine.

Cînd urmașul tău a crescut și tu ai dat cam tot ce ai avut mai bun și ce te-au dus capul și simțurile, se întîmplă un fenomen ciudat, ba chiar înspăimîntător: te întorci de unde ai plecat. Și anume în locul de unde ai, din nou, vedere la neant. Toată chestia e să te fi întors diferit. Și, chiar dacă-l vezi, să nu ți mai fie frică de el. Aici intervine divinitatea, pentru cei care au ochi și inimă pentru ea. Și, de fapt, fiecare se descurcă cum poate.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Ce rămâne după dezbaterea Macarena. „Suntem afectați de o traumă colectivă. Am moștenit aceste traume și le dăm mai departe“
România are nevoie de intervenții de durată pentru a scăpa de traumă, spun psihologii. Studiile demonstrează că principalul inamic al ieșirii din cercul vicios al violenței domestice este propriul trecut: de cele mai multe ori, victima devine abuzator sau continuă să rămână victimă toată viața.
image
Simona Halep a reapărut în clasamentul WTA, pe locul 58, pe site-ul oficial al Billie Jean King Cup
Românca a fost convocată la națională pentru meciul cu Ucraina.
image
Rusia susține că a ucis sute de soldați ucraineni cu o „bombă cu vid”. Kievul: „Sunt prostii absolute și propagandă”
Rusia afirmă că a ucis un număr mare de soldați ucraineni cu o așa-numită „bombă cu vid”, într-o declarație pe care Ucraina a catalogat-o imediat ca fiind absurdă.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.