Vama Veche, la final de sezon

Publicat în Dilema Veche nr. 709 din 21-27 septembrie 2017
Vama Veche, la final de sezon jpeg

Anul acesta, am prins finalul de sezon la mare, în Vama Veche, în probabil ultima săptămînă caldă a lui septembrie, cu un iz deja profund de toamnă și cu o lumină de miere. Îmi plac finalurile de sezon la mare, deși îmi produc o tristețe nejustificată, totul pare să se descompună în jurul tău, e un soi de apocalipsă blîndă. Și timpul pare să aibă un alt ritm decît timpul de vară, la mare, acel timp care abia dacă se tîrîie de la o oră la alta devine dintr-odată grăbit. Răsăriturile sînt urmate mai repede de apusuri, noaptea e deja frig, dimineața în -zori se ridică cețurile. La prînz, nu-ți mai vine să te adăpostești undeva de căldură și să dormi, rămîi pe plajă, nu te arzi, nici dacă nu te dai cu cremă, observi cum în jur cearceafurile și prosoapele încep să se împuțineze, se îndepărtează din ce în mai mult de tine, distanțele între oameni se măresc, rămîi singur și înțelegi aici mai bine decît oriunde în altă parte că a mai trecut un an, că timpul se scurge, de fapt, ireversibil.

În fiecare zi, o altă dugheană se închide, altcineva strînge șezlonguri și umbrele, unii spun „Mai rămînem o săptămînă“, prelungind sezonul parcă la nesfîrșit, deși e clar nu că mai ai parte decît de rămășițele lui. La cherhana nu mai stai la coadă pentru o masă și pește, primești comanda într-un timp nesperat, mănînci tot singur, fără larmă în jur, doar tu și marea. La o altă pescărie, pe plita pe care ar trebui să se frigă guvidele și chefalul se coc vinetele și ardeii pentru zacuscă, devii conștient de faptul că Vama Veche e, de fapt, doar un sat la malul mării care își are ritmul său obișnuit, ca orice alt sat, că viața lui va continua dincolo de „sezon“, de turiști, de toată nebunia verii. Nu mai sînt concerte seara, poate doar de la „Barbă neagră“ se mai aude cîte un blues amorțit, muzicile din toate părțile nu-ți mai bubuie în timpane. Locul se golește treptat, în fiecare zi alții pleacă, șoseaua spre vama bulgărească devine aproape pustie, o poți traversa fără vreo teamă că o să te calce vreun nebun care vine beat, noaptea, în Vamă. Pînă și hipioții care dorm pe trotuar „pe Magheru“ au plecat, nu mai au de la cine să ceară bani de bere, fetele din gașcă nu mai au cui să-și arate sînii pentru 10 lei. Prin curți se taie lemne cu drujba, oamenii din sat se pregătesc pentru iarnă. O parte din ce s-a construit în mai se demontează, se demolează, îmi amintesc că pe vremuri la unele coșmelii din stuf de pe plajă se dădea foc, un ultim foc de tabără, o ultimă petrecere, înainte de marea plecare. Acum, de cînd Vama e exclusiv turistică și există norme de respectat, dar și afaceri bine gîndite pe termen lung, nimeni nu-și mai permite așa ceva. Nu mai e jungla de la sfîrșitul anilor ’90.

Nu mai am o relație specială cu Vama Veche, pentru mine e un loc la mare ca oricare altul, pe care de obicei prefer să-l evit din cauza aglomerației, a exceselor, a prețurilor umflate aiurea, a nesimțirii unora. Și nici nu mai vreau „să-mi găsesc pereche“. O vreme l-am detestat chiar, preferînd să mi îngrop amintirile legate de beții frenetice și hipioțeli absurde, de fete care dansau goale pe plajă și declarau că nu beau nimic fără grade, de băieți care te ademeneau în cortul lor atunci cînd nu erau atît de beți încît să nu-și mai nimerească cortul. Uneori, am senzația că toate acestea fac parte dintr-o altă viață. Însă la final de sezon și aproape pustie, Vama Veche se schimbă, devine prietenoasă, își recapătă ceva din farmecul său de la început, dar și pe cel al unui timp vechi pe care nici măcar nu l-am prins, acelea cînd nu existau aici decît cîteva case, un drum prăfos spre plajă, ciulini și măgari.

La Stuf, unde muzica e deja în surdină și „mîine sigur se închide“ de vreo săptămînă, un băiat strînge sticlele goale de bere de pe mese pentru a le pune în navete și a-și recupera banii pe ele, căci a sosit un timp al bilanțului. Observ o familie tînără, cu o fetiță de patru-cinci ani. Cei doi sînt genul unora care s-au cunoscut în Vama Veche, și-au găsit perechea și acum își văd de job-urile 9 to 5 și de mica lor familie, uneori mai evadează aici cîteva zile pentru a-și hrăni nostalgiile. Nu știu dacă acesta e adevărul, ca de obicei sînt doar presupuneri, scenarii, literatură. Își poartă iile lor -lungi, artizanale, cu o oarecare bravadă, ca și cum ar dori să demonstreze că aparțin (încă) acestui loc. Fetița e, la rîndul ei, îmbrăcată într-o cămașă lungă și albă din in, în care se împiedică la fiecare pas. Părinții beau bere și vorbesc de ale lor, ea se joacă de una singură în nisip, îngroapă o păpușă Barbie. O îngroapă după un întreg ritual doar de ea știut, face o moviliță deasupra mormîntului, aduce cîteva pietre și încropește un mic monument funerar. Îmi amintesc că și noi, cînd eram mici, îngropam păpuși în curțile de la țară, copiii nu au dimensiunea morții și nu încearcă să și-o explice. La un moment dat, fetița începe să plîngă pentru a atrage atenția celor doi părinți. „Ce-ai pățit?“ – întreabă mama. „A murit păpușa“. Mama se ridică leneșă de la masă, dezgroapă păpușa din nisip, o scutură un pic și i-o arată fetiței. „Uite că n-a murit, e vie!“ Da, păpușa pare vie, fetița se liniștește, își recapătă păpușa, dar nu mai știe ce să facă mai departe cu ea. Cu păpușa într-o mînă și tot împiedicîndu-se în cămeșoiul ei alb, pleacă cu pași mici spre mare. Părinții continuă să discute între ei, doar mama trage cu ochiul spre fetiță, o supraveghează de la distanță. În acea lumină caldă de început de septembrie, mi se pare că am asistat la o scenă de film. Și totul în jurul nostru se umple parcă de duioșie. Bărbații singuri încearcă fără succes să agațe ultimele fete singure de pe plajă.

Într-o zi am fost la Limanu, la serbarea cîmpenească de „zilele comunei“. Aici, o altă lume față de cea în descompunere de pe plaja din Vama Veche. Limanu pare satul cel mai puțin privilegiat dintre cele trei care alcătuiesc comuna, pentru că nu e la mare și nu are turiști, însă aici se strîng taxele. Este un sat tipic dobrogean, cu cîrciumi gen bufet, cîrciumi de drojdieri, cum îmi place să le numesc, nu s-au transformat în restaurante, n-a fost nevoie. Pentru serbare s-au întins corturi pe malul lacului, s-a montat o scenă pe unde se perindă oficialități locale care laudă un primar „discret și inteligent“, apoi cîntăreți de muzică populară. În ciuda kitsch-ului specific unor astfel de serbări, veselia oamenilor e autentică. Se amețesc treptat de la berea ieftină de la dozator, se înghesuie la mesele lungi din lemn ca să mănînce mici și pastramă de oaie, se recunosc între ei drept „fiii satului“. Petrecerea va continua pînă tîrziu în noapte, pentru ei nu există nici nostalgii, nici final de sezon, nici senzația că lumea se destramă odată cu venirea toamnei. Sînt oamenii care rămîn acolo unde sînt, noi ceilalți sîntem doar în trecere.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.