Urși de pluș

Publicat în Dilema Veche nr. 914 din 14 – 20 octombrie 2021
Urși de pluș jpeg

Cred că jucăriile mele preferate au fost (și au rămas) urșii de pluș. Era ceva în neamul ursesc de blănoși care mă făcea și mă face să-i îndrăgesc aproape necondiționat. Deși unii dintre ei sînt chiar diformi, asimetrici, cu priviri reci sau invizibile, cu blana în culori imposibile, precum movul tare, și veșminte penibile, precum rochii de voal ori dantelă.

Primul urs al familiei, despre care am mai scris, a fost ursul Ghiță. Era galben și probabil flocos la vremea lui. Pe vremea mea era năpîrlit și cu un singur ochi. Mama l-a primit cînd a-mplinit 2 ani. Îl botezase după unchiul Ghiță, chiabur, conform terminologiei epocii. Și închis la Canal de comuniști. L-am mai prins și eu pe unchiul Ghiță, cînd eram mică și mergeam la Nămăești, de unde sînt bunicii mei. Am căzut în urzicile lui și am aflat că avea o moară.

În copilăria mea, ursul Ghiță a fost mai mereu fără un ochi. La un moment dat, i-am înlocuit ambii ochi cu niște mărgele, și așa a revenit la un oarecare normal. A fost simbolul jucăriilor decrepite și uzate care nu e cazul să fie aruncate. Care trebuie păstrate și tratate la fel ca celelalte. A fost purtătorul de cuvînt al defavorizaților și apărătorul diferențelor. Întemeietorul azilului pentru jucăriile stricate, care erau reparate și cîrpite. A rezistat eroic ani buni, pînă-n copilăria copilului meu, cînd a fost pasat, cu succes, ca o moștenire de familie ce era.

În toată copilăria mea din anii ʼ70 am avut urși mici și galbeni, chinezești. Aveau o blană flocoasă, precum Ghiță în tinerețe, și abia de li se deslușeau ochii. Probabil de asta îi botezasem pe toți Blăniță. Blăniții erau preferații mei, nu se știe de ce. Spun „Blăniții”, pentru că au fost mai mulți, vreo trei. Nu au avut o soartă prea bună, mereu îi uitam ori îi pierdeam pe undeva. Pentru că îi luam cu mine mai peste tot, prin oraș. Într-o zi, cînd mă întorceam cu unul dintre Blăniți în mînă, pe Șoseaua Giurgiului, o fetiță din cartier a-ncercat să mi-l smulgă. A tras pur și simplu de el. Eu mi l-am apărat, am ținut de el cu toată puterea și n-a reușit să mi-l ia. Dar m-a marcat incidentul.

p23 ursul galbioru jpg jpeg

                                                             Cu ursul Gălbioru

La un moment dat, l-am primit pe ursul Gălbioru. Nu știu cum se face, dar se continua tradiția urșilor galbeni. Era un Ghiță al anilor ʼ70. Alter ego-ul lui Ghiță din era comunistă. Un urs mare, mare cît o păpușă „Arădeanca“ și care, atunci cînd îl aplecai, mormăia. Pe vremea aia mi s-a părut mare lucru. Jucăriile, cu excepția celor chinezești cu cheiță, nu prea făceau nimic. Erau doar niște imitații stilizate și statice. L-am îndrăgit imediat pe Gălbioru și a devenit prietenul cel mai bun al unei păpuși pe care o primisem de la nașa mea din Germania, mare eveniment mare. Păpușa avea pistrui și părul roșu, prins în codițe, și nu era alta decît eroina lui Astrid Lindgren, Pippi Langstrumpf. Ea devenise păpușa mea preferată și pentru că într-adevăr îmi plăcea, dar și fiindcă trecuse, ca o adevărată eroină, prin aventuri sinistre la vamă. O ținuseră foarte mult și, pentru că era făcută din ceva moale, burete avea probabil pe dinăuntru, fusese scotocită în toate felurile pînă să sosească la mine, aproape întreagă. Ursul Gălbioru a stat mereu, pînă să ne mutăm, lîngă ea.

Timpul a trecut și urșii s-au schimbat. A venit revoluția din ʼ89 și au pătruns pe piață urși care nu mai erau, în sfîrșit, galbeni. Erau maronii, poate mai aproape de culoarea lor naturală, dar la fel de Disney ca mutre. Și nu doar maronii, ci de toate culorile. Țin minte că, în perioada în care eram gravidă, aveam o ursulică roz, frumos îmbrăcată etc. Și urșii de pluș erau sexualizați, acum. Cînd copilul meu avea vreun an, prin 1997, au apărut urșii uriași. Tot chinezești. Panda și bruni. Țin minte că două dintre primele lui jucării au fost astfel de urși, unul Panda și unul maroniu. Erau mai mari decît el.

Treptat, am început să călătorim prin lume. La Viena și la Paris am descoperit „adevărații” ursuleți de pluș: unii vintage. Cu o blană catifelată, dar nici prea catifelată, cu ochii vizibili pe sub blană, cu o expresie nici drăgălașă, dar nici horror, elegant și îngrijit îmbrăcați. Am descoperit magazine întregi doar cu asemenea ursuleți. Ne-am împrospătat și noi colecția cu cîțiva. Toți cu o anumită demnitate.

Demnitate pe care am întrezărit-o și la ursul Paddington, personajul meu preferat din copilăria odraslei mele. Urmaș al mai duiosului Winnie Ursulețul și al ursului Yogi, din copilăria mea. Succedați de Ted, din filmul cu același nume (Seth MacFarlane, 2012), un urs de pluș înviat, devenit cel mai bun prieten real al eroului, un soi de burlac înrăit în obiceiuri proaste, dar, pînă la urmă, de treabă.

Urșii de pluș, cred, vor rămîne cei mai buni prieteni ai copiilor și ai adulților ce vor să se mai creadă copii. De altfel, și eu țin încă aproape un urs mic și clasic, care, primit într-un moment aproape insuportabil, m-a ajutat să-l depășesc. Iar urșii galbeni, începînd cu Ghiță, și-au păstrat locurile lor binemeritate în istoria și în cutiile familiei.

Foto (sus): cu Ursul Ghiță

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.