Unde ne sînt banii?

Publicat în Dilema Veche nr. 674 din 19-25 ianuarie 2017
Unde ne sînt banii? jpeg

Vom discuta despre un subiect mai aparte al acțiunii economice, una dintre cele mai urîte fețe ale capitalismului. Vom încerca să explicăm unul dintre paradoxurile care ne guvernează viața. Știm că economiile naționale și economia globală se află într-o continuă expansiune, că PIB-ul crește și că performanța noastră tehnică și de organizare a muncii este unică în istoria cunoscută. Practic, nu mai recunoaștem ca limitat potențialul de creștere și acumulare economică. Cu toate acestea viața noastră, a oamenilor obișnuiți, este din ce în ce mai restricționată și mai dependentă de instituții. Sîntem taxați din abundență și sîntem urmăriți cu prea multă asiduitate de statul căruia îi aparținem. Simțim un fel de răceală în raport cu ceea ce tot noi am creat, în timp ce o parte a elitelor noastre politice și de afaceri este tot mai depărtată și mai lipsită de solidaritate cu noi. Prosperitatea pătrunde tot mai greu și cu mai mari eforturi. Trăim prin datorii și îndatorare. Datoria este la modă atît în viața indivizilor, cît și în viața națiunilor. Este o ruptură între „noi“ și „ei“ ce alimentează puternice sentimente împotriva sistemului, împotriva a ceea ce cu toții numim capitalism. Tocmai pentru că sînt cleptomane, elitele despre care vorbim inventează jocuri de-a v-ați ascunselea cu banii și valorile pe care le mînuiesc. Unul dintre ele este folosirea de offshore-uri. Este un joc cu banii națiunilor sau cu bani privați al cărui final este, așa cum spuneam, erodarea bazelor și valorilor lumii în care trăim. Care sînt dimensiunile acestui joc?

Sînt puține surse credibile și lucrări științifice care să ofere o imagine asupra acestui fenomen complex de ascundere a averilor. De obicei se fabulează cîte ceva, după care vine cineva și spune că totul este legal. Chiar dacă omului obișnuit i se pare că ceva este în neregulă cu acești bani și cu aceste operațiuni (altfel de ce totul ar fi atît de secret?), discuția se încheie fără prea mari lămuriri. De aceea semnalăm o lucrare ce face lumină în jurul acestui subiect. De curînd, în cursul anului 2016, a apărut, la Editura Litera, lucrarea Avuția ascunsă a națiunilor, autor Gabriel Zucman (profesor la London School of Economics și cercetător la Universitatea Berkeley din California). Încă de la începutul lucrării, autorul său arată că: „Ea (cartea respectivă – n.n.) reprezintă o anchetă inedită, a cărei concluzie este copleșitoare: paradisurile fiscale n au dus-o nicicînd așa de bine ca în zilele noastre! (…) Impunitatea celor care fraudează este aproape totală. (…) Dar nu este prea tîrziu pentru a inversa mersul lucrurilor. Evaziunea fiscală întreținută de cei bogați și de marile societăți poate fi oprită.“ (p. 10)

În paradisuri fiscale își trimit banii oamenii bogați ai planetei, dar și marile companii ce operează în economia globală. Sumele sînt sustrase deopotrivă din economiile bogate, dar și din cele sărace. Fuga de impozitare nu are culoare politică și nici justificare doctrinară. Ceea ce păgubește America păgubește deopotrivă România sau orice altă țară de pe planetă. În timp ce datoria publică a statelor lumii crește, averile aflate în paradisuri fiscale cresc și ele. Practic, există un culoar prin care banii națiunilor se scurg în zone lipsite de control statal și de impozitare. Națiunile pierd sume care alt-fel ar sta în circuitele economice și ar produce dezvoltare și noi locuri de muncă. Pentru că acesta este pariul cel mai important în bătălia cu găurile negre ale finanțelor internaționale. Banii trebuie să rămînă în circuitele economice și în economia vizibilă din motivul că pentru asta sînt creați. A scoate bani din economie este ca și cum ai trage frîna acelei economii. Care sînt sumele despre care vorbim? Autorul despre care discutăm vehiculează câteva cifre: la scară mondială, 8% din patrimoniul financiar al gospodăriilor se află în paradisuri fiscale; în UE, acest procent este chiar mai mare, situîndu-se la 12%; francezii bogați dețin 350 de miliarde de euro în paradisuri fiscale, din care jumătate se află în Elveția; fără această evaziune fiscală masivă datoria publică a Franței nu s-ar mai ridica la 94% din PIB, ci la 70% (p. 17); acest 8% la nivel planetar înseamnă 5800 de miliarde de euro, din care 1800 de miliarde de euro se află în Elveția (p. 48); frauda celor ultrabogați se ridică în fiecare an, la nivel planetar, la 130 miliarde de euro (p. 58); doar în cursul anului 2013, Europa a alimentat paradisurile fiscale cu 50 de miliarde de euro, din care 17 miliarde au plecat numai din Franța (p. 63). După cum se vede cifrele sînt foarte mari, chiar dacă, așa cum spune Zucman, ele sînt estimate la minimum.

Cum se produce, în mod tehnic, această fugă de impozitare? Dacă, în cazul persoanelor fizice, lucrurile sînt mai simple și mai ușor de dovedit, în sensul că simpla prezență a unui cont personal într-un paradis fiscal îl poate pune pe posesor în situația justificării sumelor și atunci se află dacă suma este obținută legal și dacă a fost plătit un impozit undeva pentru această sumă, în cazul firmelor mari mecanismele de înșelare sînt mai complexe, iar dimensiunea evazionistă a lor este mai greu de dovedit. Ce fac firmele? Autorul descrie în mod clar două mari tehnici de optimizare, adică de sustragere de la impozitare a profiturilor (pp. 116-117). Este vorba despre tehnica împrumuturilor între grupuri și manipularea prețurilor de transfer. „Prima constă în a îndatora masiv filialele situate în țările ce impozitează mult beneficiile, ca Franța sau SUA. Scopul este acela de a reduce profiturile acolo unde sînt taxate, pentru a le face să apară în Luxemburg sau Bermude, unde nu sînt deloc impozitate“ (p. 116). A doua tehnică de optimizare, manipularea prețurilor de transfer, „joacă un rol mult mai important. În mod concret, multinaționalele truchează prețurile cu care filialele lor își cumpără unele altora propriile produse. În sînul aceluiași grup, filialele din Bermude vînd la preț în aur (prețuri foarte mari, autorul folosește o metaforă – n.n.) servicii entităților localizate în Franța. Profiturile apar, astfel, din nou în paradisurile fiscale, iar pierderile în marile economii ale Europei continentale, în Japonia și în SUA.“ (p. 117)

Ce soluții există pentru combaterea evaziunii și oprirea acestui fluviu de bani care stau ascunși, fiind feriți de impozitare? Autorul nu are încredere în măsura sugerată de OECD și însușită de Comisia Europeană, care ar consta în urmărirea profitului marilor companii și taxarea sa acolo unde acesta a fost obținut. (vezi Adelina Mihai, http://www.zf.ro/special/experti-kpmg-multinationalele-vor-fi-obligate-sa-si-revolutioneze-modelul-de-business-profiturile-vor-fi-impozitate-acolo-unde-au-fost-generate-iar-romania-trebuie-sa-si-adapteze-legislatia) Subscriem acestei păreri. Așa ceva este imposibil pentru că: „…impozitul pe societăți se bazează pe o ficțiune: ideea că se pot stabili profiturile realizate de fiecare firmă în fiecare țară în parte. Or, această ficțiune nu mai poate fi întreținută astăzi, căci grupurile multinaționale, consiliate de marile societăți de audit și de consultanță, au toată libertatea de a și localiza beneficiile acolo unde doresc, adică acolo unde sînt mai puțin impozitate.“ (p. 116) Da, un stat poate urmări și taxa profiturile obținute pe teritoriul său, numai că, în urma aplicării tehnicilor despre care vorbeam, aceste profituri nu există sau sînt în sume foarte mici. Rezultatul este că sumele ajung tot acolo unde trebuie să ajungă, adică în state cu impozitare foarte scăzută. (Pentru o analiză tehnică, pe exemplul României, extrem de bine documentată, dar care dezvăluie dimensiunile hățișurilor în care se poate intra atunci cînd concurezi cu multinaționalele, vezi Gabriel Biriș, http://www.cursdeguvernare.ro/gabriel-biris-despre-impozitarea-multinationalelor-schimbarea-paradigmelor.) Pentru a evita aceste subterfugii, Zucman propune înființarea unui „registru mondial al titlurilor financiare care să indice, pe bază nominală, cine deține fiecare acțiune și fiecare obligațiune“ (p. 11). Eficiența acestui cadastru mondial se poate asigura prin obligația instituită de schimb automat de informații între state. Parte a soluției este și o reformă radicală a impozitării societăților comerciale. Autorul citat militează pentru ca sistemul de taxare a societăților să fie unul global asupra profiturilor globale. Veniturile astfel obținute ar urma să fie împărțite între state în funcție de contribuția fiecăruia la realizarea sa.

Este interesant ce propune Zucman. În esență, este vorba despre rezolvarea cu instrumente globale a unei probleme de ordin global. Numai că o voință politică planetară este dificil de obținut în viitorul apropiat. Este vorba despre instituții, dar și despre oameni. Bătălia cu multinaționalele nu este una ușoară și pentru că resursele lor de influențare la nivelul deciziei politice și economice sînt foarte mari. Pînă atunci țări ca România pot regîndi în favoarea lor sistemul de impozitare a averilor și profiturilor astfel încît să-și asigure creștere economică și colectare corectă a taxelor. Totul trebuie clădit pe constatarea simplă că impozitul pe profit a devenit neoperant în raport cu aceste firme mari și foarte mari și că ar trebui regîndit în esența sa sau chiar înlocuit. Aș propune un impozit unic pe cifra de afaceri. Dar asta este deja o altă dezbatere. 

Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Capitalismul – O dezbatere despre construcția socială occidentală, Editura Institutul European, 2016.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.