Un zid. O ruină. O prăpastie

Publicat în Dilema Veche nr. 784 din 28 februarie – 6 martie 2019
Un zid  O ruină  O prăpastie jpeg

Pentru generația părinților mei, lucrurile trebuie să meargă greu ca să aibă convingerea normalității. Trebuie să te chinui ca să-ți iasă, trebuie să rabzi ca să ajungi, să te supui ca să devii, lucrurile nu pot fi grăbite niciodată, unele lucruri nu pot fi remediate niciodată, un moment de răgaz e un lux nepermis, fericirea e un concept care există pentru alții, a cere ajutorul este o dovadă de slăbiciune, de neputință, iar traiul în comun e obositor, singurătatea devine mai degrabă condiția firească pentru a asigura reușita oricărui proiect. Prin „singurătate“ nu mă refer la faptul de a trăi singur, însă, deși faci parte dintr-o comunitate, tot ceea ce realizezi se întîmplă ținînd cont numai de propriile tale posibilități, mijloace, păreri și convingeri. Ceea ce faci este în dreptul tău și atît, fără a implica pe nimeni și, pe cît se poate, fără să te știe lumea. Ca și cum ești unul singur, un singur individ, adică un individualist. „I am the master of my fate, I am the captain of my soul“ (Sînt stăpînul propriului meu destin, sînt căpitanul sufletului meu), așa cum încheie William Ernest Henley poezia (ca un imn) numită „Invictus“.

Într-un articol precedent relatam istoria unui proiect de familie care continuă și în prezent, respectiv casa de la țară la care lucrăm puțin cîte puțin de zece ani încoace. După ce am cumpărat casa în 2009, în chiar prima zi în care am intrat în curte ca proprietari, vecinii noștri, un cuplu de oameni aflați la vîrsta a doua care cumpăraseră cu un an înainte terenul mai mare de lîngă noi, ne-au abordat vioi ținînd cîteva foi în mînă. Bucuroși să ne cunoaștem vecinii și sperînd că vom fi plăcuți și acceptați, i-am întîmpinat deschiși, avînd în vedere o relație bună de vecinătate. Aveam să aflăm că, în acel sat, realitatea te izbește direct, fără ocolișuri și complezențe. Astfel, domnul vecin îmi întinde foile și explică arătînd cu pixul: „Bine ați venit. Voiam să discutăm puțin despre pod. Am aici niște tabele cu materialele cumpărate de noi, plăci de lemn de 3 metri, 300 de șuruburi mari, plăci de fier pe care le-am pus pe dedesubt, balustradă în stînga și-n dreapta din fier forjat, balastru la intrare și la ieșire, și toate materialele astea de aici. A fost muncă multă, ce mai. Dumneata ai venit la finalizarea lucrării.“ Vecinul trecea zîmbind cu pixul peste rîndurile din tabel așa cum trec unii preoți cu pixul peste numele din acatiste. După ce ne-a adus la cunoștință lucrurile, omul a pus concluzia, ca să nu zicem că nu pricepem și, întorcînd cîteva pagini, mi-a arătat sfîrșitul tabelului: „Așadar, ideea e că ăsta este totalul și trebuie să participați cu jumătate din cost!“.

Treaba e că noi cu vecinul împărțim un pod, care este drum de acces spre casa noastră și a lui, un drum de servitute comună peste un rîu, toate casele din zonă avînd poduri care deservesc cîte două proprietăți. Așa -stînd lucrurile, podul devenea deosebit de important, iar starea bună a acestuia a fost unul dintre principalele motive pentru care am cumpărat acea casă. Lucrările, însă, au fost realizate pentru a-i beneficia vecinului, cu aproximativ un an înainte ca noi să cumpărăm locul acela, iar în opinia vecinului meu, oricine ar fi achiziționat terenul de lîngă el devenea implicit titularul obligației de a-i restitui lui jumătate din sumă. Cum e viața asta! Înainte să știi, acumulezi datorii în locurile în care te trimite destinul. Evident că n-am fost de acord cu propunerea (noi am luat-o ca pe o propunere, ca să fim drăguți) și de zece ani nu (ne) vorbim. Împărțim zona, accesul și atît. Îl auzim pe vecin meșterind în curtea lui. Vedem tot ce-și construiește, constatăm cu coada ochiului progresul lui și el pe-al nostru. Dar ne ignorăm de atîta amar de vreme și nu concepem nici unul împăcarea, cu atît mai mult cu cît, acum niște ani, mama s-a certat într-o împrejurare cu nevasta vecinului. E gata! S-au spus niște lucruri acolo, nu mai e drum de-ntors. Vecinul parcă s-ar fi împăcat cu mine în cîteva dăți. Îmi aduc aminte cînd a început să danseze în bătătura lui pe muzica lui Chris Rea pe care o dădusem mai tare în curte, într-o sîmbătă cînd făceam un grătar. Parcă pentru prima dată accepta că exist, primea ceva de la mine. Și cred că așa este, cu timpul bărbații trec peste evenimente, parcă sînt mai deschiși să dea uitării niște lucruri, ciocnesc o bere și-o dau dracului de supărare. Dar femeile, nu! Rîca pare a fi de cele mai multe ori pe termen lung, chiar pe viață!

Acum, podul arată destul de rău. După atîția ani, scîndura groasă din lemn, bătută de atîta vreme, a început să se curbeze, ieșind din șuruburi, a plesnit pe la margini și huruie sub roțile mașinii. Totul merge bine de unul singur, se pot face multe, pînă cînd trebuie să faci un pod! Nu poți să unești malurile de unul singur, chiar dacă ai moștenit parte din mentalitatea generației părinților care găsesc o cale de a face lucrurile singuri.

L-am văzut pe vecinul meu singur în culme. Nevastă-sa nu era prin preajmă. Am dat fuga după două pahare și am adus sticla de vin rozé de țară, făcut din recolta de anul trecut, și-am pus-o lîngă gard. Am turnat în ambele pahare și l-am strigat pe om. I-am arătat sticla de vin și am șoptit că e de din strugurii noștri. Apoi am ridicat paharele de vin pe care le țineam în cîte-o mînă. Vecinul s-a uitat la mine, și-a șters nădușeala de pe frunte, s-a uitat ezitant după nevastă-sa, ridicîndu-se pe vîrful picioarelor, apoi, îndoindu-și genunchii și cu pași mari, s-a apropiat de gard, ștergîndu-și mîinile de pantaloni. Am ciocnit și am băut vinul pe nerăsuflate. Am mai turnat o tură și am vorbit despre cum a început anul, despre vreme și alte subiecte introductive. Am amintit de pod și am spus că vreau să am inițiativa reparării acestuia, dar că am nevoie de ajutor. Zîmbind, vecinul a spus: „Cumpără tu scîndurile, că mai am io vreo 100 de șuruburi și ajung. Cu nevastă-mea văd io cum o dau!“.

Ce bine sună împăcarea! Ce liniștitor este sentimentul! Parcă am pus sacul jos. Aș vrea să fiu un exemplu de iertare, de generozitate, de mărinimie. Aș vrea să citiți articolul arătînd că se poate repara un pod, că relații pot să înceapă dacă bem la mijlocul drumului un pahar de vin, că putem face punte între două cetăți, că putem avea toată lumea împreună. Aș vrea să dau ca exemplu reușita micii noastre comunități, pentru a predica despre lucrurile mărețe pe care le putem realiza în același mod la o scară mai largă, în comunități mai mari, între orașe și între țări, dacă am găsi un loc în sufletele noastre în care să încăpem împreună. Și aș avea dreptate să dau acest exemplu, însă realitatea este că nu am adus vinul lîngă gard, nu am turnat în pahare și nu l-am invitat pe vecinul meu să i arăt ce vreau să împart cu el, niciodată. Iar anii trec și prosperăm singuri în ritmul nostru, ignorîndu-ne împreună, în timp ce podul este un zid, devine o ruină, rămîne o prăpastie. 

Alex Gheorghe este jurist.

Foto: wikimedia commons

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.