Într-o ţară în care educaţia aduce numai veşti şi statistici proaste, un interviu cu ministrul Educaţiei ar fi trebuit să devină prilej de ample dezbateri publice şi să producă titluri provocatoare pe primele pagini ale ziarelor: „Iată care sînt eforturile pe care le facem pentru ca învăţămîntul să meargă bine! Avem soluţii, ştim care sînt următorii paşi de făcut pentru reforma sistemului! Ne gîndim serios la ameliorări prompte!“ 
 
Răspunsurile domnului Câmpeanu în interviul luat de ziarul Adevărul par, însă, ale unui funcţionar mărunt din minister, care se făleşte dinaintea familiei, la masa de duminică, cu o strategie de reformare a învăţămîntului pescuită de pe holurile de la serviciu şi de pe comentariile forumiştilor din subsolurile articolelor despre educaţie. Pe scurt, domnul Câmpeanu livrează cîrpeli, însăilări, visuri, fanfaronade, inexactităţi, incompetenţe. Am să dau cîteva exemple. 
 
Povestea nesfîrşită a manualelor pentru ciclul primar: o editură care a pierdut licitaţia a contestat procedura de acordare a licenţelor pentru o editură concurentă şi a cîştigat în instanţă. Numai că acest cîştig a venit după ce manualele au fost tipărite, aşa că acum e posibil ca miile de manuale ale editurii care este în culpă să fie retrase. Care este soluţia domnului ministru al Educaţiei pentru ca totuşi copiii să nu rămînă fără cărţi? E mai mult o rugă către divinitate: decizia oficială a instanţei să vină după încheierea anului şcolar, adică peste trei luni şi jumătate. Urmează un discurs bramburit despre cîte manuale alternative vor fi alese, despre cum o să aleagă cu unul în plus, fiindcă, dacă vor fi contestaţii şi va trebui să renunţe la unul dintre ele, să rămînă măcar cu două, în fine, fraze lungi, apoase, în care situaţia manualelor capătă mai degrabă necunoscute decît limpeziri. 
 
Altă problemă spinoasă a învăţămîntului: cea a pregătirii cadrelor didactice, a instruirii şi selecţiei lor. Care este răspunsul domnului ministru? Că este, într-adevăr, o problemă importantă! Şi că îl nemulţumeşte faptul că unii profesori, deşi au primit programe şi manuale noi, „predau tot aşa cum ştiu ei“. Şi că se vor mări salariile. Nu destul, dar orişicît. 
 
Problema manualelor de religie? Se rezolvă, spune domnul Câmpeanu. Ştim că trebuie revizuite. Vor fi. Ministrul însuşi îşi va asuma răspunderea pentru avizele profesionale pe care le va da Ministerul pe manuale şi auxiliare. Simplu ca bună ziua, atît de simplu că te întrebi ce s-a întîmplat pînă acum: ori manualele de religie şi auxiliarele existente nu au primit niciodată aviz, şi atunci părinţii şi educatorii au investit bezmetic, ori avizele au fost date mai mult formal, şi atunci toţi miniştrii anteriori ar trebui trimişi în judecată pentru subminarea educaţiei naţionale. 
 
La categoria fără comentarii am să citez integral răspunsul domnului Câmpeanu la întrebarea privind controversata lege care îi dă voie şefului domniei sale să renunţe la doctorat fără a fi tras la răspundere pentru plagiat: „Atît timp cît au existat presiuni pentru rezolvarea unei probleme punctuale, am încercat să găsim soluţii, poate nu cele mai inspirate. În momentul în care am constatat argumente care trebuiau luate în considerare, altele poate nu, am decis că este mai bine să aşteptăm să se pronunţe Parlamentul asupra oportunităţii şi necesităţii acestei reglementări. Dacă Senatul va spune că trebuie să rămînă, voi da şi eu Ordinul de ministru. La Camera Deputaţilor au votat aproape în unanimitate împotriva acestei ordonanţe.“ 
 
În încheiere, aş vrea doar să îi reamintesc domnului ministru al Educaţiei ponosite din România că foloseşte greşit cuvîntul curricula: el este pluralul de la curriculum şi, aţi ghicit, este incorect să spui noile „curricule“. Este ca şi cum ai spune miniştrile incompetenţile.
 
Maria Iordănescu este psiholog.