Un gînd către secolul trecut

Publicat în Dilema Veche nr. 765 din 18-24 octombrie 2018
Un gînd către secolul trecut jpeg

De ceva ani buni, de cînd, pe 5 octombrie, sărbătorim, în rînd cu lumea, Ziua Dascălului, încerc să dau de doamna Adela Cârnici, profesoara mea de matematică din gimnaziul ploieștean pe care l-am urmat. Nu reușesc. Mi-am pus toate cunoștințele și toate rudele în mișcare, fără nici un rezultat. Nu cred că am apucat pînă acum să îi mulțumesc. Așa că am s-o fac în singurul fel care mi se pare relevant pentru darurile pe care mi le-a făcut: mulțumindu-i, în paginile unei reviste de cultură, la care, cu vreo zece ani în urmă, am ajuns să cred – și datorită ei – că pot scrie.

În clasele primare făceam parte din așa-numita categorie (largă) de populație școlară numită „brînză bună în burduf de cîine“. Eticheta apărea la fiecare ședință cu părinții, la fiecare semn de nemulțumire al învățătoarei, pe care n-o plăceam mai deloc. Orice încercare de a ieși din cercul celor „care pot mai mult, dar nu vor“ a ajuns, mult prea curînd, să mi să pară inutilă. Primeam notele de 7 și de 8 ca pe o osîndă pe viață, urmate de lamentările părinților și de ridicările din umeri ale învățătoarei.

În clasa a V-a am întîlnit-o pe doamna profesoară de matematică. Elegantă. Extrem de elegantă, deși în anii ’80 ai secolului trecut, chestia asta nu-ți putea reuși decît cu mari eforturi. Inteligentă, rece, fără duioșii, fără milă în fața lenei și a dezinteresului. Un an întreg, primul de gimnaziu, n-am făcut altceva decît să o ascult, să o privesc, să îi urmăresc vorbele, chipul, explicațiile (cu prețul acelorași note mediocre). În clasa a VI-a am început să am primele note de 10 la matematică. În clasa a VIII-a, rareori coboram sub nota maximă.

Încerc să înțeleg ce minune s-a întîmplat atunci, cum de-am ajuns să pricep ușor ceea ce pînă mai ieri mi se păruse de nepriceput. Și tot ce pot să îmi amintesc acum, la aproape 40 de ani distanță, e felul admirabil în care preda: pornea de fiecare dată de la informația de bază (nu ezita să își suflece mînecile și să predea din nou cunoștințe de clasa a III-a) și „urca“, în spirală, spre cele complexe. Totul logic, într-o limbă română impecabilă, fără paranteze inutile. Relua, de fiecare dată, materia de acolo de unde i se părea că elevul „scos la tablă“ începe să se bîlbîie. O făcea calm, fără iritări, dar și fără nuanțe concesive. Primele lecții primite au fost despre cum să luăm noțite, despre cum să scriem, în limbaj și formă matematică, tot ceea ce auzeam: alineat, spații între exerciții, semne grafice, corectitudinea desenelor geometrice, felul în care trebuie să curgă rezolvarea exercițiului. Tot atunci am învățat să așez în pagină o problemă: care sînt premisele, care este întrebarea, care sînt ipotezele, care sînt datele pe care le cunosc, care sînt posibilele metode de a ajunge la soluție etc.

În plus, însă, față de toate virtuțile unui bun profesor de matematică, doamna Adela Cârnici mai avea un dar: acela prin care te făcea să crezi că îți explică doar ție, deși o făcea pentru o clasă cu treizeci și șase de elevi. Precum în portretele pictate, îți dădea impresia că privirea ei te urmărește doar pe tine, că ești singurul privitor. Pentru prima dată, la orele ei aveam impresia că cineva, un adult, îmi vorbește. Mie, unui copil neîndemînatic, dintr-o școală de provincie. Că îmi explică, avînd încredere că am să și înțeleg, în ciuda istoricului meu nu prea strălucit la învățătură. Pe scurt, la orele ei de matematică am simțit, pentru prima oară, că e ceva de capul meu. Am îndrăznit să cred că e posibil să fiu deșteaptă. În tot dialogul nostru nu era nici urmă de blîndețe: semnul că am reușit era un zîmbet scurt și o ironie benignă.

În toți anii de școală care au urmat, nu mi s-a mai întîmplat o asemenea minune. Am avut, ca tot omul, succese și eșecuri. Le-am depășit, și pe unele, și pe celelalte, cu resurse proprii. Doar în fața imposibilului (posibil) am avut nevoie de amintirea orelor de matematică din gimnaziu. Aș fi vrut să o întîlnesc. Să îi pot spune pentru prima oară, așa cum ar fi trebuit să am voie să îi spun atunci, în anii dinaintea Revoluției: doamna profesoară Adela Cârnici, și nu „tovarășa“. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: adevarul.ro

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.