Un buchet de flori

Publicat în Dilema Veche nr. 882 din 4 - 10 martie 2021
Zizi și neantul jpeg

Am primit, recent, un buchet imens de zambile roz. Zambilele sînt florile mele preferate, alături de trandafiri. Deși am spus asta sus și tare o viață, în general primeam lalele sau narcise. Buchetul ăsta l-am primit de la o  doamnă, o prietenă și colaboratoare care m-a ajutat cu diverse ocazii, în mod constant și serios.

Nu-mi amintesc prea multe buchete remarcabile primite, deși cred că a fost unul cu un număr impresionant de trandafiri. Dar s-a ofilit cam repede. La cununia mea civilă, făcută pe vremea lui Ceaușescu, cred că aveam unul cu flori de cîmp, deși totul se estompează...

De ziua mea, în aprilie, primeam întotdeauna flori cu ghiotura. Era o invazie de flori, niciodată nu aveam vaze destule, mereu alergam să pun în apă, să tai sfori și cozi și să mai improvizez recipiente. Era un dezmăț și un măcel al florilor atunci. Nu le apreciam destul, în contextul ăsta. O singură dată le-am simțit cu adevărat, cînd mi-am serbat în sfîrșit ziua cu colegii de clasă la cofetărie, printr-a opta, cred, și mi-au adus toți flori. Școala mea era între „Șincai“ și Unirii și eu trebuia să ajung la Romană. Țin minte cum mi-am luat toate buchetele în spinare și am pornit-o agale pe Magheru, ca o florărie ambulantă. Îmi amintesc și acum privirile trecătorilor și mîndria mea (căci mîndrie a fost, și deloc stînjeneală).

Florile le știam din copilărie, din grădina bunicului. Le știam acolo vii, bine înfipte-n pămînt, cu suratele lor pe lîngă ele ciopor și cu insectele bîzîindu-le prin preajmă. Fie că erau gura-leului, dalii, cîrciumărese, petunii, margarete, lăcrămioare, ghiocei, trandafiri sau hortensii. Chiar cînd bunicul meu nu prea mai avea nimic prin grădină, cu excepția unor ardei și a unor roșii, cîțiva ghiocei supradimensionați tot scoteau, ca-n poeziile de școală, capul de sub zăpadă.

Asta era o variantă a florilor. Cea mai obișnuită era, însă, cea a buchetului cu trei sau cinci garoafe, de multe ori strict roșii sau albe sau roz, și de destule ori bălțate, o combinație între toate astea. Îmi amintesc, ca de o ciudățenie, exotica și rara prezență a celor galbene. Buchetul ăsta era, de obcei, destinat profesoarelor, cu diverse ocazii, de la începutul anului la 8 Martie. Mama alegea cu grijă garoafele, se conversa cu florăreasa, o întreba dacă sînt proaspete, era un întreg ritual, pentru ca, în final, buchetul să arate mai întotdeauna la fel, înfășat în aceeași hîrtie standard. Mi s-au părut mereu cele mai impersonale buchete posibile. Văd, cu vîrsta și cu înmulțirea înmormîntărilor din jur, că tot garoafele sînt materialul de bază al coroanelor mortuare. Varianta cealaltă erau freziile, galbene, mov și albe, cu mirosul lor agresiv. Cred că, în ultimă instanță, pentru buchetele astea situate undeva între șpagă și protocol, mai puteau fi folosite și calele, cele mai impersonale dintre toate: înțepate și pline de ștaif, cel puțin așa mi se păreau atunci. Cînd, în sfîrșit, apăreau trandafirii în florării, pentru mine era sărbătoare.

Noroc că existau, și pe atunci, tarabele florăreselor. Și femei care vindeau pur și simplu pe stradă, mai ales ghiocei, primele buchete, imediat ce apăreau. Ghiocei, violete și brîndușe. Brîndușele mi le culegeam și singură din poiana lor de la Cumpătu, din Sinaia. Era o poiană întreagă vîrstată cu ele, cum numai în Twilight am mai văzut, locul preferat al Bellei și al vampirului ei. De altfel, era și ăsta un ritual, aproape obligatoriu cînd mergeam la munte: culesul florilor din păduri, ca să facem „buchețele”. Nu ne gîndeam, pe atunci, că asta însemna moartea florilor. Pînă cînd, într-o asemenea expdiție întreprinsă tîrziu, pe la 28 de ani, cineva mi-a atras atenția că, de fapt, omor florile așa. Atunci mi-am adus aminte de tatăl meu, care nu suporta buchetele din florării și oferea numai flori în ghiveci.

Nu doar în situații oficiale, cînd aveai de-a face cu profesori, doctori sau funcționari în diverse instituții ale statului, duceai flori. Ci și cînd te duceai în vizită sau chiar la o întîlnire amoroasă. Date-urile de atunci, cel puțin unele dintre ele, erau mult mai ceremonioase. Respectivul viitor posibil amorez venea să te ia de acasă și, uneori, purta chiar costum. Jeanșii oricum erau mai greu de obținut decît un costum clasic, pe care ți-l putea face croitorul la comandă. Venea băiatul, chiar dacă avea pînă-n 20 de ani, repet, uneori (depindea de familia lui și de cum îl crescuse aceasta) chiar în costumul lui, altfel, de nunți și botezuri. De multe ori aducea și un buchet de flori, din aceleași garoafe care, pentru tine, erau oficiale și impersonale. Dar cînd amorezul tău posibil făcea un asemenea efort și se-mbujora tot cînd îți dădea buchetul, și transpira pe sub gulerul prea strîmt al cămășii, nu puteai decît să-i zîmbești încurajator. Deși în sinea ta te simțeai stînjenită.

La fel cum stînjenită m-am simțit prin clasa a zecea, cînd un băiat care mă plăcea mă aștepta în fiecare zi după ore cu cîte un buchet de flori sau măcar cu o floare. Nu se știe de ce, chestia asta mă făcea să nu mă simt deloc în largul meu.

Urmarea în articolul viitor.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.