Un „best of” personal

Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

2020... ce repede a trecut, ce sărace au fost puținele lui bucurii!

 Ianuarie. Am fost invitată la o petrecere de Sfîntul Ion. O petrecere din aceea care începe de la 8 seara și se întinde pînă tîrziu în noapte, ca pe timpuri. „Petrecerile“ de zi, dacă ele s-or fi numind așa, nu mă sperie deloc, sînt previzibile și se răsuflă repede, în schimb petrecerile de noapte, da. De altfel, în ultimii ani am observat că am început să le evit și să-mi găsesc tot felul de scuze ca să nu mă duc, uneori chiar să inventez viroze imaginare, în ultima clipă. E un paradox aici – întotdeauna mi-au plăcut petrecerile, oare de ce aceste întruniri pașnice de oameni, la un pahar, la o măslină, o scobitoare au ajuns să-mi stîrnească un sentiment de panică? Oare de ce acum trebuie să-mi fac curaj ca să le înfrunt? La o petrecere, de regulă, curge băutura în valuri. Iar aici, sînt două variante – varianta lucidă, care e păguboasă, pentru că te simți stingher, nu reușești să intri în atmosferă, în timp ce ceilalți din jurul tău sînt voioși și degajați, ca la orice petrecere, și varianta bahică, pe care cu siguranță o vei regreta a doua zi. Iar mahmureala de la 40 de ani nu se compară cu cea de la 20, nici măcar cu cea de la 30. De aceea, în ultimii ani, nu mai merg la petreceri de Revelion, prefer varianta mai sobră, „occidentală“, un pahar de șampanie la miezul nopții, după care somn. Îți găsești alte plăceri, cum ar fi aceea de a te trezi relativ devreme pe 1 ianuarie, fără grețuri și fără dureri de cap și de a lua la pas orașul pustiu, mahmur, adormit. Parcă simți că începi un nou an altfel, mai bine.

 Aprilie. Cînd viața ta e total dată peste cap, cînd pe stradă trec mașini de poliție cu megafoane și ți se pare sinistru să auzi o voce necunoscută care îți ordonă să stai în casă, cînd banalele cumpărături săptămînale se transformă într-o aventură, te agăți de orice ca să n-o iei razna. Iar lucrurile obișnuite care aparțineau vieții tale de dinainte, cum ar fi citit, scris, filme, filozofie de doi lei pe teme date, chiar nu mai funcționează. Viața de acum e undeva suspendată, ai uneori sentimentul unei stări de avarie. Și atunci ai nevoie de o pisică. Așa cum ai nevoie de cel (cei) de lîngă tine, cu care împarți prizonieratul într-un alt mod decît înainte. Te organizezi de azi pe mîine, nu-ți mai faci planuri decît punctuale, totul e anulat sau amînat, la fel ca în anunțurile despre evenimente culturale pe care le primești pe e-mail. Dincolo de povestea cu pisica, am mai descoperit o modalitate de evadare – un joc online în care aveam libertate absolută. Am jucat ore și zile, descoperind o lume alternativă în care nu există boală și nici moarte, căci ai „poțiuni de viață” sau poți să reînvii oricînd, explorînd spații care nu există în realitate, conversîndu-mă cu alți jucători care la rîndul lor erau în carantină în Italia, în Germania, în Grecia. Acum am amintiri din lumea mea virtuală la fel de incredibile ca dintr-o lungă și exotică călătorie în viața reală. Și pentru că cei 40 de metri pătrați în care locuiesc în viața reală mi s-au părut mereu insuficienți, mi-am cumpărat chiar și o casă acolo, pe o insulă, în Auridon. Mai rămîne să mut cumva și pisica pentru ca totul să fie perfect.       

● Iunie. Stau la o terasă din cartier și scriu acest text. De obicei, nu pot scrie în restaurante, cafenele, în gări sau în alte locuri aglomerate, însă acum simt nevoia să ies cît mai mult din apartamentul ca o hrubă, înghesuit și întunecos care a adăpostit non-stop, timp de trei luni și mai bine, doi oameni și o pisică. Terasa nu e una dintre preferate mele de „dinainte”, dar merge, are muzică hippie din adolescența mea pierdută pe la Vama Veche și 2 Mai și, mai nou, are și o bere de abație la draft excelentă, te face să te simți oarecum ca la mare, deși vezi foarte aproape blocurile de pe Calea Moșilor care îți taie orice elan. Mi-au lipsit mult cîrciumile, terasele, locurile în care pot privi oameni și grupuri de oameni fără să mă simt neapărat privită. Prima ieșire la terasă, imediat după 1 iunie, a fost un mic spectacol. Oameni care se îmbrățișau ca și cum nu s-ar fi văzut de ani de zile. Găștile clasice de băieți ieșiți la bere. Și multe mese ocupate de femei de toate vîrstele, prietene probabil tot de ani de zile, două cîte două, care nu se auziseră în toată această perioadă decît la telefon. Oare cîte or fi avut să-și spună?

● August. Din momentul în care ieși din București și mai ales după ce treci granița țării, uiți complet de pandemie. Te desprinzi de știri, de Facebook, de raportările zilnice ale cazurilor din țara ta, ai senzația că lași în urmă un mediu toxic în care ai fost captiv luni întregi. La punctul de trecere al frontierei de la Ruse, ești pregătit deja cu declarațiile pe proprie răspundere printate de pe site-ul MAE pe care nu ți le cere nimeni, nu-ți ia nimeni nici temperatura, vameșul bulgar îți zîmbește prietenos, te întreabă unde mergi, nu-i spui numele satului, dar îi zici regiunea – „La Burgas!”. Vameșul rîde și zice: „S-a închis!”, înțelegi cu greu că a făcut o glumă, după ce ai trăit pe pielea ta un lockdown. Apoi străbați în cîteva ore Bulgaria profundă, verde, luxuriantă, pe drumuri înguste și cam proaste prin munți, unde nu dai de nici un sat, nu vezi nici un om pe marginea drumului, ai senzația că ai ajuns într-o altă lume unde virusul nu mai există. Ajungi destul de buimac la destinație, nu ai repere, ca în orice loc nou, însă ceilalți „turiști” de pe străzile satului par relaxați, plimbă cîini în lesă și cărucioare cu copii, te molipsești repede de toată starea asta de vacanță, parchezi mașina printre ciulini pe o uliță prăfoasă, neasfaltată, care se termină brusc pe faleza înaltă, dincolo de ea e doar marea.

● Noiembrie. Ne plimbăm împreună printr-o pădure seculară de stejari, Pădurea Crăiască, de pe lîngă Ocna Șugatag. Aici, cei de la organizația WWF au amenajat o potecă turistică marcată, sînt panouri din loc în loc cu informații despre pădure și ecosistem. Din fericire, e o rezervație, nimic nu se taie, ba chiar și trunchiurile căzute sînt lăsate în pace, ca să fie acoperite de mușchi și de ciuperci, așa cum era înainte ca omul să nenorocească această planetă. Ai senzația de pădure virgină, de sălbăticie absolută. Dimineața e umedă și cețoasă, a plouat toată noaptea, burează, înaintăm la pas prin pădure, aerul rece mă înviorează într-un mod neașteptat, am un mic sentiment de fericire, după atîtea luni de purtat mască simt că în sfîrșit respir. Același sentiment de fericire l-am avut cu o seară în urmă cînd am privit un apus în nori de pe coama unui deal și ne-am trezit învăluiți într-o lumină ireală. Sau cînd am coborît prin livada domnului Pop din Desești care avea o deschidere fantastică spre întreaga vale, toate nuanțele toamnei se amestecau între ele, nimic construit de om, doar căpițe de fîn din loc în loc, undeva lîngă gard păștea un cal, în depărtare se zărea învăluit într-o ceață albăstruie muntele, Creasta Cocoșului. Cred că, dacă aș fi luat-o la vale alergînd, aș fi reușit să mă desprind de la pămînt și să zbor. „Trăiți în paradis!”, am fost tentată să-i zic omului, dar nu cred că ei își mai dau seama de asta.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.