Trenul personal – cum recuperăm anii ʼ90?

Publicat în Dilema Veche nr. 896 din 10 - 16 iunie 2021
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

În ultima vreme, călătoriile cu trenul prin țară nu-mi mai fac nici o plăcere și le evit cît pot. Adevărul este că trenurile românești nu s-au schimbat prea mult din 1990 încoace, și oamenii care călătoresc par tot cam aceiași, de parcă, odată urcați în tren, ar fi intrat într-o buclă atemporală și ar fi rămas captivi acolo pentru totdeauna. Iată cîteva note și mai ales replici dintr-un tren personal de pe la sfîrșitul anilor ʼ90 care merită recuperate.  

„Nici nu te sui bine că și oprește... și tot mergi așa, parcă te uită Dumnezeu în tren! Daʼ ce să fac, mamă? M-am obișnuit cu personaluʼ, merg cu el de cinșpe ani... e mai bine decît cu rata! Am loc unde să pun sacoșele, că de asta mă duc io în fiecare luni la București, să-i mai duc fetii una-alta, că-i tare amărîtă, sărăcuța! Un milion opt sute salariu, lucrează la o fabrică de pantofi, la Chitila... pantofii ăia în magazin cică sînt trei milioane și ea îi face, cu mînuța ei, dar nu-și permite să-i cumpere! Îi dă și ei o pereche de Crăciun, daʼ are trei copii, cum să-i încalțe pe toți trei cu o pereche de pantofi?” Bătrînei îi curge o lacrimă, dar nu și-o șterge, o lasă să curgă pe obrazul zbîrcit, știe că a venit momentul să plîngă puțin. Trenul frînează și se oprește – Crivina. Dintr-o plasă pe care scrie Marlboro se rostogolesc cîteva mere.

„E lumea asta din ce în ce mai rea, mă, doamnă! Acuma, de cînd cu capitalismuʼ ăsta, s-au înrăit toți, ca niște cîini... banuʼ e singuruʼ Dumnezeu! Daʼ vă zic io, nu mai e mult! Se apropie sfîrșitul lumii. Asta mi-a zis și părintele de la care vin io acuma, la mînăstirea Pasărea... nu știți mînăstirea?... părintele ăsta e un sfînt! M-a învățat cum să mă rog în fiecare seară și dimineață, da’ ce folos dacă se roagă unu’, doi, cînd restul sînt niște păcătoși? Cu o floare nu se face primăvară! Veți vedea cum o să fie, atunci, la judecată...” Bărbatul, trecut de șaizeci de ani, îmbrăcat cu ceva care semăna odată cu un sacou, iar pe dedesubt cu un pulover maro, se așază lîngă bătrînă. Începe o discuție aprinsă despre preoți cu har și icoane făcătoare de minuni, apoi despre altele... să fie oare începutul unei frumoase prietenii?

Pe o altă banchetă, stau de vorbă două femei grase cu pulovere la fel, din mohair grena. Vorbesc și tricotează alte pulovere. Vom afla că sînt funcționare la Poștă, la Cîmpina, dar acum se întorc de la un botez. „Ia să-ți arăt ce i-am luat luʼ soțu’!”, zice una și scoate din plasă o pereche de chiloți, o combinație între boxeri și izmene. „La noi nu găsești așa ceva, cred că-s buni de iarnă, că-s călduroși... ia pune mîna să vezi ce material de calitate!”

Bărbatul slab și cu mustață, într-o geacă din imitație de piele, stă în spațiul de la capătul vagonului și fumează. Ar vrea să intre în vorbă cu domnul cu geacă de fîș, de firmă,și cu ochelari, însă nu știe cum. Îi oferă o țigară, dar este refuzat: „M-am lăsat de trei ani și bine am făcut… tușeam ca buhaiul!”. Mustăciosul îl asigură că el fumează de la șaișpe ani și n-are nici pe dracuʼ. „Daʼ un gît de țuică n-ați vrea?” – și scoate dintr-un buzunar o sticlă de juma’ de kil. Domnul se interesează ce fel de țuică e. „Naturală, de prună... socrul meu o face!”. Domnul spune că n-are încredere, „am auzit tot felul despre rachiuri din astea făcute din pufoaică și din găinaț”. Mustăciosul nu se supără, bea de unul singur, apoi îl întreabă pe tipul cu geacă de fîș unde merge. Într-un sat de pe lîngă Cîmpina, tocmai și-a cumpărat o casă acolo, merge să semneze actele. O casă? Și cu cît a luat-o? O sută de milioane. „Să știți că n-ați luat-o rău, daʼ puteați s-o scoateți și mai ieftin...” Are livadă, grădină, coteț de porc, tot ce-i trebuie? „N-am nevoie io de porc, dom’le! Eu vreau o casă de vacanță...” „Atunci de ce nu v-ați luat una la Sinaia, la stațiune?” Imposibil, sînt prea scumpe, iar el are doar un amărît de salariu de bugetar. „Bine că-l aveți și p-ăla, io-s șomer de un an jumate!” „Credeam că sînteți navetist!” „Sînt și șomer, și navetist în același timp...” Rîde, dar parcă nu-i rîsul lui. Îi explică că nevastă-sa nu știe; a lucrat la o fabrică din Ploiești unde, în urmă cu un an, s-au făcut reduceri de personal și el a rămas pe dinafară. „N-am avut curaj să-i zic soției, așa că mă duc la serviciu în continuare, în fiecare zi... ea nu s-a prins... îi zic că-s probleme cu salariile, că nu se dau și asta e!... stă liniștită și e mulțumită că măcar am un loc de muncă... cîteodată mai fac și eu rost de niște bani, mai zugrăvesc o casă, mai repar cîte un gard... îi duc banii și-i zic că-s un sfert sau jumaʼ de salariu!” Toată povestea asta, însă, nu-i displace, se plimbă în fiecare zi cu trenul, „toți nașii mă știu, vă jur! Cîteodată le dau bani, alteori țuică sau țigări și mă anunță cînd vine supracontroluʼ ca să cobor... daʼ pînă și ăia de la supra mă știu!”. A vrut să plece în Spania, la măsline și portocale, dar n-au vrut să-l ia, „cică prea arăt a domn, n-am io față de țăran sau, mă rog, fermier, cum zic ei... Ia uitați-vă la mîinile mele; ce, astea nu-s mîini de om care muncește?”.

Bărbatul cu ochelari deja nu-l mai ascultă, probabil că se gîndește la casa lui de vacanță, iar mustăciosul vorbește mai departe, ca pentru sine. „Poate să am noroc la șase din patrușnouă, ăsta de acuma. Nu-mi trebe mie un milion de dolari, măcar zece milioane de lei să iau și tot m-aș bucura... îs cît cinci salarii d-ale mele, aproape juma’ de an de muncă, n-ar fi rău, nu-i așa?“ Cînd aude de loterie, domnul cu casă de vacanță se însuflețește brusc. A jucat și el, desigur, a visat patru numere într-o noapte și e convins că măcar numerele alea o să iasă. „Mă urmăreau doi cîini, deci numărul doi o dată, apoi am urcat cu liftul într-un bloc înalt care avea șaișpe etaje, deci șaișpe, apoi... daʼ nu-ți mai zic că dup-aia le joci și dumneata!”

La Ploiești au urcat doi tineri cu tatuaje pe brațe, inimi străpunse de săgeți și șerpi străpunși de cuțite. Aveau un casetofon pe care l-au dat la maximum: „Și pentru Bujor din Ferentari, să moară femeile lui de inimă rea că nu le mai iubește!”. Orice conversație a încetat, doar versurile manelelor se revărsau de pe bandă, își aveau și ele poveștile lor, dar cine avea chef să le asculte? Noroc că au coborît la prima haltă.  

După ce au plecat cei doi și tînguirea manelelor s-a stins, în vagon s-a așternut pentru mult timp liniștea. O singură dată a trecut un băiat cu reviste, „Întîmplări adevărate – trei la zece mii!”, dar nimeni n-a vrut să afle acele întîmplări, toți erau adînciți în propriile gînduri. Una dintre funcționarele de la Poștă a mormăit în timp ce tricota: „Astea-s vechi de acuʼ un an... io știu, penʼ că am toată colecția...”. Apoi, arătîndu-i celeilalte cu degetul o revistă: „Uite revista aia cu băiatul care vroia să se arunce în Dunăre de pe podul de la Cernavodă din cauză că l-a părăsit iubita!” – și a oftat.

Ritmul trenului e un ritm interior, viața e suspendată între două destinații, între două povești, iar călătoria pare că nu se mai sfîrșește.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.