Teritoriul nu e harta

Publicat în Dilema Veche nr. 882 din 4 - 10 martie 2021
Invizibilii jpeg

Ba mi se pare că e mai degrabă invers, cel puțin așa a teoretizat-o prima oară Alfred Korzybski. Adicătelea omul a descoperit adevărul profund că harta – o abstractizare – nu e același lucru cu realitatea, bucata de teritoriu pe care o înfățișează. Precum cuvîntul nu e ceea ce indică. Cuvîntul inimă nu e inima, mai pe înțeleselea.

M-am gîndit la toate astea pentru că ceva din cotidian s-a bulversat iremediabil în perioada asta. În casele noastre, harta a devenit teritoriul. Abstracțiunea cu realul sînt tanda pe manda și au devenit una. Magritte cu reprezentarea pipei care nu e o pipă m-a făcut să rîd zilele trecute și să vorbesc iar singură: Ba da, domnule, de azi e o pipă! Lewis Carroll, care-și imagina într-una din cărți o hartă la scara reală a teritoriului, avea dreptate. Izolarea îndelungată a făcut din garsonierele sau apartamentele noastre mici ori temnițe mizerabile, ori niște ținuturi de uriași care merită a fi explorate. Pas cu pas. Centimetru cu centimetru. Sînt miliarde de lumi acolo. Harta și teritoriul.

Rămîi cu orele în fața bibliotecii. Te apuci să răsfoiești ce credeai că ai citit deja ca să descoperi că din cartea aia a rămas mai degrabă o impresie, un mănunchi de personaje estompate într-un șir de alte personaje. Mia și ceva de pagini a lui David Foster Wallace cu Infinite Jest-ul lui pe care nici acum n-ai dovedit-o îți arată burtoiul alb și pare că și-a făcut loc cu coatele în raft în ciuda unor amărîte mai subțirele strivite de-a dreapta și de-a stînga lui. Dintre pagini cad poze vechi; te uiți la imaginea ta de acum mulți ani ca la extratereștri, abia acolo e o abstracțiune. Cad flori presate, cotoare de bilete de la muzeu, o rețetă de brioșe și o cartelă de metrou. Îți cade în cap un morman de viață ofilită. Deschizi iar o carte și vezi acolo una dintre cele mai bune fraze scrise din literatura recentă (în traducere aproximativă): „Vizitele lui nu se terminau, se estompau în timp”. E Ian McEwan.

Așa cum stai cu orele în fața cărților, teritoriul necunoscut al spațiului de pe dulap îți cere un echipament special și un curaj nemaiîntîlnit. O scară, o cîrpă de praf și o cască tare în caz că ceva instabil ți se va prăvăli în creștet. Acolo minezi iar o bună parte din istoria personală și a familiei extinse. Din hîrtii aproape dezintegrate citești declarația la notar a doi tătari din Constanța care spun cu mîna pe inimă că un străbunic de-ai tăi e cine spune că e, că a fost supus al Imperiului Otoman și mai apoi integrat în Regat. Ce-o fi pățit omul ăsta care și-a rătăcit cumva identitatea, care păstrase teritoriul, dar pierduse harta? Le pun cap la cap și cercetez, mi-am promis, așa cum am promis atîtea altele și altele uitate fără părere de rău. Dau și de pașaportul din anii ’20-’30 al unei modiste din București intrate în familia noastră prin multiple alianțe. Frumoasa Jeni, care a lucrat la „Trei miei de aur și voaleta”, are bucle scurte, blonde, vălurite îngrijit cu fierul încins, gura mică-inimioară desenată cu un ruj aprins și o blană la gît. Jeni s-a călătorit ce n-a văzut pămîntul. Mă uit la vizele ștampilate mare și-mi imaginez ce o fi căutat la Trieste. În aceeași cutie, niște ani mai departe, cartea de muncă a lui Jeni ca asistentă la spital. Părul e albit, glamoarea dispărută.

Și tot așa, o iei pas cu pas spre jungla debaralei unde atîrnă liane de cabluri și teniși care n-au mai văzut asfaltul de vara trecută. Își zdrobești degetele de la picioare în aspiratorul-elefant, calci în iazul secat al unei găleți cu mop, e o lume întreagă acolo, destul de complicată dacă vrei să-ți bați capul. Și, ohoo, cît mai ai de străbătut și oaza bucătăriei, și farfuriile desperecheate, și ciorbele care cad în România în capetele copiilor, și mica terasă pe care tot ce era verde e acum mort-mort.

Și dacă scoți capul pe geam, teritoriul e tot acolo, dar harta aia n-o mai ai. Refaci în cap traseele de afară, magazin-acasă-slujbă, și pui acolo marcaje mentale ca să nu uiți: urmele tale de pași pîlpîie încă într-un verde fosforescent ca și cum ai fi călcat pe Marte (așa îmi imaginez eu că ar fi dacă pășești pe Marte). Teritoriul există, nu mai e nevoie de abstracțiune. Și nici de cuvinte.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Bancher renumit, judecat pentru ucidere din culpă. Radu Grațian Ghețea a produs un accident rutier soldat cu moartea unei persoane
Președintele uneia dintre cele mai cunoscute bănci din România a fost trimis în judecată, pentru un accident rutier pe care l-a provocat, spun procurorii, în anul 2022.
image
Cine a fost țarul Ivan al IV-lea al Rusiei, supranumit „cel groaznic“: în masacrul de la Novgorod au fost uciși 60.000 de oameni
La 18 martie 1584, Ivan cel Groaznic a murit în timpul unei partide de şah. Se spune că Ivan a murit de o afecțiune a intestinelor și a aparatului urogenital însă, după ce Stalin a ordonat deshumarea sa, acestor afecţiuni li se adaugă şi otrăvirea cu mercur.
image
Marele Zid Românesc de la Curbura Carpaților. Este lung de zece kilometri și se află la granița dintre două județe
Legenda de la care porneşte şi numele misterioasei formaţiuni geologice spune că acest zid a fost ridicat de fiinţele mitice care trăiau în această regiune cu milenii în urmă - uriaşii, care aveau înfăţişări ciudate şi puteri nemăsurate.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.