Este făcută din Ț, o literă infectă, zic eu, și elina, limba elină, mama limbilor. Avem, constat, o fractură între un gust pe care trebuie să-l cucerești, acel Țî, țî, și o genă cu care te naști. Vorbesc de Țî. Este rădăcinos, greu de fiert, greu de digerat, dar ca orice hienă, cum o frăgezești, devine felină, gustoasă, nu, nu. Abia după ce o plimbi un pic prin palatin țelina, adică țî-ul ei, abia apoi stai s-o frăgezești, s-o amuzi, s-o diseci. Să intru sau nu în horă c-o străină? Aici nu e vorba de ce permite țî-ul ăsta, coniac, țuică sau mai știu eu ce chestii alcoolice, ci dacă tu vrei să intri în complicații. Poți să-ți rozi morcovul liniștit, n-ai nevoie de țelină. Rozi viața, rozi morcovul. Morcovul e previzibil, popular. Țelina este după morcov în supă, sigur, înaintea păstîrnacului. E un pic de popularitate. Ai Morc? Ai Țî? Gata supa. Bre, dar păstîrnacul? Dă-l dracului. Văd însă că Țî nu se mai găsește mijlociu, ci numai uriaș. Ca și cum ai mînca zi după zi numai Țî. Elina este ea cu mult mai populară, dar e invizibilă. Cîți știm de elină? Hai, că nu știm. Halim doar Halkidiki la grătar, dar nu visăm pic de elină. Deci Țî e valoare, dar e uriașă, de neconceput. Trebuie să ai o cămară separată numai pentru Țî. Nu, nu se poate chiar așa. Unde încap morcovii, dar andiva, dar nelipsitul hrean? Țî este un produs prea uriaș. Tai o țîră de Țî, apoi ce fac cu elina neînchipuit de rămasă? Ce fac? Ce fac? Nu pot roade elină zi după zi, cum fac cu morcovul. Morcovul e de ros. Elina este de tămîiat. Ce-mi trebuie este o țelină medie, mică. Dar nici asta nu se mai află pe piață. Că țelina gigant a schimbat dimensiunile. Bine, zic, schimbă, bă, țelină, canoanele, cu ce te alegi?