Teleportări de week-end

Publicat în Dilema Veche nr. 748 din 21-27 iunie 2018
Teleportări de week end jpeg

Există un soi de modă a week-end-urilor petrecute în alte capitale ale lumii. Îți iei, din timp, un bilet destul de ieftin de avion, rezervi un Airbnb și, cînd îți vine timpul, dus ești. Pentru aproximativ trei zile, te așteaptă Paradisul.

În ce constă Paradisul ăsta? În a stoarce maximum din destinația respectivă (evident, una de vis) în cît mai scurt timp. În „a te distra“ atît cît îți permit simțurile, cît îți permite forma fizică și cît te lasă bugetul. Să vezi ce poți din orașul respectiv, „reglementar“, și anume: piața centrală, cu catedrală, dacă are vreuna; strada principală pietonală, cu mult shopping, îndeobște; ceva specific local, vreo străduță, vreun pub, vreun spectacol. Să „guști“ din deliciile culinare locale. Să achiziționezi cîteva suveniruri pentru acasă, chestii mici, dar specifice.

Sună cam creepy, dacă prezinți lucrurile așa. Evident, nu e doar asta, pentru că în fiecare week-end din ăsta e, mereu, loc și de altceva, care nu poate fi înghesuit în rețetă. Sigur că globalizarea și schema de uniformizare pe care o aduce se simt mai ales în orașele europene. (Ceea ce e și rău, dar și bine, pentru că, odată ce ai vizitat niscaiva Viene și Parisuri, ai prins șpilul și te poți orienta mai oriunde). În primul rînd sînt oamenii cu care pleci și cu care împărtășești fiecare experiență, cu șabloanele ei cu tot: indiferent de ele, ești legat tot mai strîns de persoanele cu care trăiești ceva în comun. Apoi, în fiecare schemă apare și neașteptatul, care face ca fiecare excursie din serie să și sară din tipar.

De fiecare dată mai sînt și oamenii locului, care-ți schimbă perspectiva. La Madrid, unde am fost recent (pe urmele Adinei Popescu, dar din întîmplare), strada era o bucurie. În cartierul unde ne-am nimerit, pe stradă era mereu cineva. Oameni de toate națiile, diferiți și, pînă la urmă, asemănători. Am avut senzația, în cartierul respectiv, că mi se împlinește un vis de-o viață: acela ca, la orice oră din zi sau din noapte aș ieși pe stradă, să nimeresc în mijlocul oamenilor, să nu fiu singură. Sigur, unele din grupurile de acolo puteau părea, la o scrutare mai atentă, și dubioase (deși strada noastră se numea Calle del Ave Maria). Dar erau, în același timp, oameni cu copii -mici, bătrîni, căței.

Blocul în care stăteam îmi aducea aminte de Roma lui Fellini. Urcai pe niște scări imperfecte, dar poetice, printr-o curte interioară unde atîrnau rufe la uscat, în care răzbăteau mirosuri și voci în multe limbi ale pămîntului. Urcai greu, mai ales dacă aveai bagaje, dar era o încîntare. Mai ales că, dacă ridicai capul, în mijloc vedeai cerul. În apartamentul mic, dar cu toate cele, în care am locuit, cînd deschideai geamul, invariabil auzeai, iarăși, voci, eventual ușor răstite. Nu mă deranjau – dimpotrivă, adormeam bine pe fundalul lor familiar (blocul meu socialist…).

În oraș, lucrurile funcționau, dar pe fondul unei amabilități generale, mai puțin false decît în alte părți. Oamenii chiar păreau prietenoși. Cînd nu te descurcai cu diversele aparate, de undeva, din umbră, apărea un om, viu și vorbitor, care te ajuta discret, fără obidă ori superioritate. Chelnerii erau OK și ei, în sensul că nu veneau la tine din cinci în cinci minute să te întrebe dacă mai dorești ceva, te lăsau mai mult într-ale tale, fără să fie ostili. Și în magazine, vînzătorii, cu cîți am avut de-a face, mi s-au părut mai puțin intruzivi.

Am petrecut ceva timp în diverse aglomerări urbane, la un tîrg de vechituri și-ntr-o piață. Fascinante amîndouă. La tîrgul de vechituri am regăsit gestul care mi-a sărit în ochi pentru prima dată cînd am plecat din țară, în Anglia, și apoi în Franța, prin anii ’90: căutatul frenetic în coșuri imense, bucșite cu haine probabil la mîna a doua, printre care poți găsi, cu ceva noroc, și comori. În piață, oameni veniți din toată lumea stăteau care pe unde apucau, cu cîte o farfurie minusculă pe genunchi, din care ciuguleau cu furculițe mici, din plastic, cu cîte o bere alături, de la fripturi îmbibate în grăsime la delicatele sushi-uri. Și păreau cît se poate de fericiți.

Lîngă piață și alături de cea mai mare coadă la un bancomat pe care am văzut-o în viața mea se afla un soi de amestec între magazin și restaurant ecologic. Arăta ca o mică piață situată în interiorul unui magazin, în care toate păreau eco, bio și naturale. Puteai bea sucuri de aproape orice și mînca salate din fructele și legumele pe care le vedeai pe acolo. Comandai, unuia dintre vînzătorii bărboși, și plăteai cînd voiai, după ce terminai de mîncat. Un concept care ne-ar prinde bine și pe aici.

Ar mai fi multe de povestit, dar teleportarea a cam expirat. Trei zile trec precum fumul și iată-te, in no time, înapoi în avionul înțesat de români gureși și cu multe bagaje (mie-mi place asta, mă face să mă simt acasă). Dar și (surpriză!) cu o ceată remarcabilă de spanioli care veneau în excursie la noi.

Foto: wikimedia commons

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.