Țara pare captivă în mîinile dizgrațioase ale corupției și imposturii. Nici măcar în fața Europei, mai-marii țării nu s-au străduit să ascundă mizeria sub preș, dimpotrivă, au ieșit țanțoș la tribună, cîntînd fals romanțe deocheate despre demnitate și respect. Căci pare un banc vulgar să îl auzi pe Florin Iordache vorbind despre virtuți și onoare, cînd exact cu doi ani în urmă, din cauza acțiunii lui anti-Justiție, s-au adunat în stradă peste trei sute de mii de oameni. Pare o glumă nerușinată să o auzi pe doamna Dancilă cerînd Europei să ne considere egali și afirmînd că vorbește în numele românilor, cînd de un an guvernează disprețuind românii, Justiția, educația, economia țării. Mesajul transmis de guvern, la Ateneu, pe 10 ianuarie, a fost unul cît se poate de simplu, direct, fără menajamente: n-avem valori, avem doar oameni utili partidului, n-avem principii, avem doar polițe de plătit celor care ne-au criticat, n-avem modele, avem doar putere, pe care o vom folosi ca să adunăm voturi și averi.

Nu știu cu ce impresie despre „înnoirea României“ au plecat invitații din străinătate spre casele lor. Dar ce am văzut noi nu lasă loc pentru speranță, pentru renaștere. Momentul „Ateneul Român“ din 10 ianuarie ar fi trebuit să fie unul care să resusciteze optimismul, să reconfigureze solidaritatea și încrederea, să aprindă curajul și inițiativa de a-ți construi destinul în țara natală. Ce le am oferit, însă, tinerilor, adolescenților, părinților a fost doar o imagine de gașcă resentimentară, iritată de oaspeții care au picat pe capul lor. Acolo, pe scena Ateneului, ar fi trebuit să avem modele de competență profesională și de moralitate, pe care, privindu-le, să poți căpăta convingerea că vor face ceea ce e bine pentru țara asta. Ce le-am oferit, însă, tinerilor, adolescenților, părinților a fost doar certitudinea că nimeni dintre cei de la vîrf nu dă doi bani pe educație, reformă, corectitudine, onoare, construcția unui viitor. (Printre invitații de onoare ai Guvernului României s-a aflat și domnul Adrian Severin, protagonist, în Parlamentul European, al unei telenovele jalnice, iritante și cu epilog penal.)

Parlamentari și miniștri, majoritatea compromiși de acte de corupție și de ignoranță, îmbrăcați la patru ace, cu zîmbete false pe chip, plimbîndu-se nonșalant printr-o clădire care dă seamă despre vremuri în care cultura era prețuită și interesul pentru viața românilor era autentic și eficient: mii de români i-au privit și mii de români au înțeles că, așteptînd reforme instituționale, economice, sociale, pierd, de fapt, vremea.

Momentul maxim de cinism (și de kitsch) a fost atins, însă, cu proiectarea unui film despre valorile României. Un film despre cuvîntul dor, cu aceleași poncife vechi de zeci și zeci de ani: nu există în nici o altă limbă străină, numai românii știu ce-i dorul etc. Mă întreb dacă, în timpul rulării filmului, vreunul dintre miniștrii prezenți, cel al Educației, al Diasporei, al Economiei, al Muncii, s-a simțit vinovat pentru dorul a milioane de români plecați în străinătate, pentru dorul a zeci de mii de copii lăsați în grija bunicilor.

Nu cred. Ultima declarație a doamnei Ecaterina Andronescu nu lasă loc nici unei îndoieli: „România este cea mai bine integrată țară din UE datorită celor cinci milioane de români plecați să ne facă cunoscuți și mîndri“ (cf. ziarului Capital din 11 ianuarie 2019). Fără nici un dubiu, acest tip straniu de integrare în UE, la care nu s a gîndit – sînt convinsă – nici unul dintre inițiatorii proiectului european, i se datorează și doamnei ministru din plin. Înțelepciunea domniei-sale ne spune că integrarea noastră europeană va fi deplină atunci cînd vom pleca toți! Nu cinci milioane, ci douăzeci. O idee originală, foarte potrivită ca „program“ pentru cele șase luni în care vom exercita, mîndri, președinția Consiliului UE: integrarea prin emigrare generalizată… 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: Adevarul.ro