Sound-ul românesc – infernul auditiv

Ramona ARDELEAN
Publicat în Dilema Veche nr. 765 din 18-24 octombrie 2018
Sound ul românesc – infernul auditiv jpeg

Atît în lumea vizibilă, cît și în cea invizibilă, se poate vorbi de o vibrație sonoră primordială ce traversează creația și o face posibilă. Această vibrație sonoră, sunetul, se prelungește în auz, ca receptacul al sunetului, auditivul (capacitatea de a percepe sunete) devenind anterior vizualului și altor simțuri. Căci dacă în ordine metafizică „La început a fost Cuvîntul“, vibrația sunetului, atunci în ordine fizică la început a fost Auzul, receptaculul auditiv sau „casa“ sunetului/cuvîntului.

De altfel, în perioada intrauterină primul simț care se dezvoltă între a treia și a patra lună de viață a fetusului este auzul, prin care micuța făptură „dansează“ și gravitează în jurul „tobei“ sau bătăilor inimii mamei, apoi al vocii și cuvintelor acesteia, intrînd astfel în rezonanță cu pulsația ritmului originar sau vibrația sonoră a vieții. De aceea, chiar după ce se naște, primul reper al copilului rămîne tot de ordin auditiv, cîtă vreme plînsul și anxietatea de separare nu-i sînt liniștite, ca primă terapie, decît la auzul modulațiilor sunetelor și bătăilor inimii mamei.

Auzul devine astfel sălașul lăuntric al paradisului sau infernului auditiv, specializat în receptarea armoniei sau dizarmoniei sunetului, structurat la om sub formă de limbaj, auditivul avînd atît potențialul creativ al unui limbaj al ordinii, echilibrului și armoniei, cît și potențialul distructiv al unui „limbaj“ al dezordinii, dezechilibrului și dizarmoniei.

Cum gradul de cultură și civilizație al unui popor poate fi măsurat și după criterii mai subtile, mai muzicale, cum ar fi criteriul auditiv, mă-ntreb atunci, după toate considerațiile de mai sus: sîntem noi, românii, o entitate colectivă certată în mod fundamental cu paradisul auditiv, adică cu paradisul lăuntric al ritmurilor și armoniilor sonore, avînd capacitatea auditivă profund tulburată și suferind, deci, de o dizarmonie auditivă?

Și pe cine să-nvinuim pentru această dizarmonie sau carență a auzului paradiziac? Oare patria sau inconștientul‑mumă, care ne-a gestat și ne-a adus pe lume, să nu ne fi ocrotit cu căldură la pieptul ei, să nu ne fi legănat volutele plînsului în note sau portative muzicale, să nu ne fi prefăcut lacrimile în raze de soare, să nu ne fi mîngîiat cu povești și șoapte alintătoare, să nu ne fi hrănit laptele cu visele, speranțele și aspirațiile înălțătoarelor cîntece, să nu ne fi inițiat în „muzica sferelor“, astfel încît „toba“ bătăilor inimii ei să ne fi imprimat doar ritmul jos al „existenței întru imediat“ și supraviețuire, nefiind animată de sufluri, ritmuri și sonorități mai înalte prin care să ne fi inoculat în adînc comoara de neprețuit și de neșters a amintirii paradisului?

Căci paradisul nu e, cum se crede, o imagine a vizualului exterior, ci o vibrație a auditivului interior, „nervul“ auditiv fiind specializat în asigurarea echilibrului și armoniei interne, adică în perceperea subtilă a unor vibrații, ritmuri sau armonii de tip muzical, orice încercare de transpunere vizuală a paradisului nefiind decît o transpunere secundară sau o „copie“ vizuală a unor proporții sau geometrii auditive – primare.

Și dacă esența paradisului e armonia auditivă, atunci esența infernului va fi dizarmonia auditivă. Neavînd „ureche“ pentru paradis, pentru perceperea vibrațiilor înalte ale unor armonii și octave superioare, noi, românii, am plecat din păcate „urechea“ spre polul opus, al infernului auditiv, constînd din vibrațiile joase ale dez-ordinii, diz-armoniei și dez-acordului, manifestate în norul de zgomot, vacarm, vrajbă, discordie și haos ce ne astupă, ca un dop de ceară gros, auzul muzical al paradisului.

Această carență a auzului muzical, responsabilă pentru desensibilizarea noastră auditivă, reverberează la toate nivelurile vieții și societății românești, afectîndu-ne simțirea, inteligența, afectivitatea și făcîndu-ne mai nefericiți decît credem. Trăim într-o Românie lipsită de ritm, măsură și armonie, într-o Românie nesimfonică, a improvizației (lăutărești) după „ureche“ și nu după „note“, bazată pe intimidările irascibilității verbale, cu mult peste media internațională, cum ar fi: verbiajul, logoreea, flecăreala, zeflemeaua, bîrfa, cîrcoteala, hăhăiala sau, în tonalități mai grave, mîrîiala, schelălăiala, „lătrătura“ (canină sau umană), ca sublimare a „mușcăturii“, calomnia, hulirea, ponegrirea, înjurătura, precum și grosolana defulare a dezordinii emoționale prin bombardamentul acustic al claxoanelor, picamerelor sau altor, „băi“, neputințe verbale. O Românie în permanent război sonor!

Dacă avem în vedere și „etimologia“ cuvîntului România, mînia, provenind din grecescul și latinescul mania, semnificînd starea de furie, iritare și irascibilitate, ba chiar, ca punct extrem, de dezastru, calamitate sau năpastă, înțelegem mai bine atunci zarea joasă care ne întunecă și apasă.

Toată această dizarmonie auditivă, semn al unor traume ținînd de memoria auditivă a „tropăirilor“ prin veacuri a invadatorilor barbari, turci, maghiari, fanarioți, comuniști și democrați post-comuniști, cu tot cortegiul vociferărilor lor hulpave, corupte și certărețe, ne-a inoculat, ca efect, disprețul și lipsa de respect pentru Cuvînt. Căci chiar dacă avem „ureche“ pentru cuvinte, nu avem deloc „ureche“ pentru Cuvînt (Principiu, Idee, Ideal, Cultură, Civilizație), neavînd nici dorința, nici voința și, prin urmare, nici putința de a ne vehicula ideile pe marile portative universale ale creației. O Românie suferind, deci, de surzenia Cuvîntului, dar nu și de muțenia cuvintelor, o Românie de surdo-limbuți.

Că în România se vorbește excesiv de mult, de prost și de tare e dincolo de orice îndoială. Suferim de un hiperactivism verbal, din care orice respect pentru pauză, tăcere și gîndire a dispărut cu desăvîrșire. Pe cît de mult vorbim, pe‑atît de puțin gîndim, putînd deveni campioni mondiali la maratonul fugii prin cuvinte.

„Tonul“ se dă de la diapazonul pervertit al celor mai multe posturi comerciale de radio și televiziune, care au contribuit major la dezmățul sonor prin detronarea sunetului în zgomot, trîmbiță și alarmă. Acești impostori și falși „dirijori“ care se află la pupitrele emisiilor sonore ale României, în loc să ne protejeze auzul, cenzurînd vulgaritatea și maimuțăreala sonoră, cultivă în schimb stridența ritmurilor și sonorităților, avînd la bază criteriile non-estetice și non-morale ale rating-ului, uitînd că mai întîi trebuie să educi, să formezi și să cultivi „urechea“ sau auzul publicului cu profesioniști ai sunetului, verbului și muzicalității limbii.

Validarea acestei agresivități verbal-auditive, ce ne lovește subliminal în timpanul național, ne furnizează o stare de agitație și irascibilitate continuă, ca sound sau fundal sonor, făcîndu-ne să relaționăm prost cu orice „vecinătate“. Nu înțeleg, prin urmare, în ce constă pretinsa noastră vorbă dulce, ospitalitate și bună vecinătate. În lătrăturile dușmănoase ale cîinilor din curțile caselor, confundîndu-ne pe noi, trecătorii, cu infractorii și care doar la noi nu sînt interzise prin lege? Ori în intimidarea sonoră a plasmelor vorbitoare, din spațiile restaurantelor și localurilor, subminîndu-ne dialogul sau convorbirea cu celălalt și bruindu‑ne continuu? Ori, în caz că aceste plasme lipsesc, în decibelii tîșnind vîrtos din vreo boxă care-ți zgîrie plăcuța discuției sub pretextul distracției sau animației? Deoarece, în caz că nu știți, nu e profitabil și frumos să ne simțim bine de capul nostru, fiind nevoie de un intrus, artificial sau uman, care să facă atmosferă, antren, adică zgomot maxim, pentru care plătim și mai și mulțumim.

Nici copilașii din zariștea noastră nu sînt scutiți, din nefericire, de stridența ritmurilor și isteriilor sonore, toate spectacolele, evenimentele și teatrele pentru copii, alături de recenta modă a animatorilor chemați la diverse petreceri și aniversări, nemaiținînd cont de crearea unei atmosfere de sărbătoare și magie, specifice raiului copilăriei, ci de familiarizarea cît mai timpurie cu infernul țipetelor, urletelor și altor exagerări sonore, cu scopul mărturisit sau nu de a-i „dezgheța“, dezinhiba și exterioriza pe copii.

Dar poate că ei au absorbit deja prin porii ființei lor atmosfera acestui smog sonor, fie de pe vremea cînd, nenăscuți, înconjurau ca un halou nunțile părinților lor, fie cînd se roteau în burticile mămicilor lor, fie, ca nou‑născuți, participînd la botezurile lor. Căci nunțile și botezurile, oameni buni, au la noi „tradiția“ unor evenimente sonore de proporții apocaliptice, în care nu mai există nici un buton de reglare a stațiilor de sonorizare, decibelii amplificîndu-se la plus infinit, într-o trepidație sau „tobă“ auditivă infernală ce des-ființează orice proximitate, orice dialog și orice vecinătate, ca expresie a unei intimități auditive certate.

Și pentru că toate problemele noastre se reduc în fond la problema identității naționale, de care se vorbește și se bate monedă de cînd ne știm, mă întreb atunci de ce nu se ia la modul cel mai serios în considerare faptul că doar educarea auzului sau „urechii“ naționale poate conduce la descoperirea adevăratului nostru sound, glas sau timbru sonor, dîndu-ne coloana sonoră sau vertebrală a identității noastre naționale. 

Ramona Ardelean este doctor în filozofie și lector universitar asociat al Facultății Tehnice de Construcții din București. A publicat Scandalul nedreptății. Eseuri de metafizică morală, Editura Fundației Academice Axis, Iași, 2016.

Foto: Quinn Dombrowski, flickr

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.