Somn

Publicat în Dilema Veche nr. 782 din 14-20 februarie 2019
Oameni pe stradă jpeg

Ding-ding-ding-ding. Sînt în prima fază a somnului, alunec și revin, e o legănare ușoară, sînt o bucată de lemn care plutește undeva la buza unei mări calme, șșșș-șșșșș, mă duc și vin, glanda mea pineală care cîntărește 0,2 grame, adînc îngropată în masa creierului, picură melatonină, hipotalamusul care îi e cumva vecin întinde terminații nervoase flămînde și înghite melatonina cu poftă, îi picură pe bărbie substanța asta pe care, nu știu de ce, o asociez cu o melasă groasă, cad brusc în gol, mușchii mei se contractă și apoi se destind, se numește mioclonie, dar cui îi pasă cînd e în buza somnului?

Ding-ding-ding. Telefonul pus lîngă cap se aprinde isteric în albastru și verde, mă smulge din faza unu și mă ridică în capul oaselor. E opt și jumătate seara, viața prietenilor mei abia începe, iar eu sînt o bucată de lemn eșuată în pat odată cu găinile. „Dormi?“, mă întreabă cineva care mă cunoaște bine, după care îmi trimite o cascadă de mesaje – „Trebuie să ne vedem sîmbătă să bem“, „Am luat 10 la examen“ (sîntem la vîrsta la care facem relaxat a doua facultate), „Băi, nu știam că Behterev e de o mie de ori mai important ca Pavlov“, mesajele curg. Nu știu cum se face că în comunicarea asta scrisă, instantanee – WhatsApp sau mesageria de pe Facebook –, nimeni nu scrie ce are de zis dintr-o dată. Totul e fragmentat. Două vorbe – send, alte două – send. Între mesaje, emoji-urile moaie sau subliniază emoții. E ușor de înțeles. Apoi, nu pui niciodată punct, e prea definitiv, abrupt, și pare cumva nepoliticos. Pui un smiley și se rezolvă orice. „Bem!“, scriu înapoi și, bineînțeles, pun un smiley.

S-a dus naibii somnul. Nu știam că o să ajung să-l prețuiesc atît de tare, nu îmi imaginam că o să ajung să mă bucur enorm de opt ore legate de uitare și de hălăduit în vise pe care mă chinui să mi le aduc aminte, să le pun bine în memoria existenței mele secrete, fantastice, în viața mea alternativă în care intri prin niște arcade mari, colorate, pe care stă un semn luminos: REM.

În copilăria foarte mică dormi ca pisicile, mai tot timpul, în adolescență și tinerețea timpurie pierzi nopțile și nu înțelegi ce minte diabolică a pus cursuri de la ora 8, iar din maturitatea tîrzie pînă la bătrînețe, ritmul tău circadian e făcut franjuri. Abia atunci începi să prețuiești somnul.

Dincolo de perioada agitată în care viața începea noaptea, am fost întotdeauna o persoană care funcționează perfect dis-de-dimineață. Butonul de snooze n a existat, n-am încercat să rup încă zece minute, încă cinci minute de somn. Trezirea e totală, conștientă, mintea e prinsă perfect în realitate fără confuzii somnoroase. Legătura cu somnul e tăiată scurt, chirurgical. Tot așa, m-au fascinat întotdeauna persoanele care pot adormi în orice condiții. În avion, în tren, în metrou, le vezi în abandon total – capul alunecat în piept sau dat pe spate, gurile deschise –, dorm oamenii fără să le pese că se pun pe tavă, în toată intimitatea lor, vederii celorlalți.

Ei or fi și cei care pot dormi după-amiaza. Somnul impus din copilărie trebuie că a fost una dintre cele mai mari suferințe ale mele. „Iar acum dormim“, i se spunea unui copil hiperactiv, agitat interior, cuiva care avea încontinuu lucruri de făcut. Mă veghea tata. Îmi punea peste ochi căușul cald al palmei, poate-poate adormeam. Nu-mi amintesc să se fi întîmplat vreodată. Toate arcurile interioare din copilul ăla erau veșnic întoarse, tensionate, gata să explodeze.

Acum însă, am ajuns să vînez perioadele de somn. Să le caut și să le prețuiesc ca pe niște geme rare. Le înșir una lîngă alta pe o sfoară trainică. Ieri am dormit excelent. Și azi am dormit bine. Le țin socoteala, calculez orele, vorbesc despre asta.

Cînd oi fi ajuns așa? De cînd oare o zi bună a ajuns să depindă atît de tare de calitatea somnului? Cum am ajuns să mă ascund în somn ca sub o glugă fermecată și să mă apuc să trăiesc bezmetic și halucinant în cealaltă realitate? O fi un semn de bătrînețe sau de o vagă depresie vicleană? Nu știu. E opt și jumătate seara, și mi-e tare somn. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.