La mutarea mea în București și la primele mese luate la Shift Pub-ul de la Romană, localul mi s-a părut o clasică „bijuterie ascunsă“ care a stat acolo cuminte, în umbră și verdeață, într-un amestec interesant de vechi cu nou, doar așteptîndu-mă pe mine. A mai trecut timpul și mi-am dat seama că toată lumea vorbește despre Shift Pub (insist, bine totuși că nu e vreun Fight Club, altfel poate că nici măcar eu nu aflam despre el și n-aș fi putut insista acum că da, domnule, e un loc numai bun, așa cum îmi place mie pentru citit o Dilemă sau o carte, la soare sau la umbră, pentru a mă simți singură în mulțime – cum, ați ghicit, îmi place teribil de mult).

Pe la Romană, pe strada General Eremia Grigorescu, la numărul 17 – acolo se întîmplă magia. Culinară, în primul rînd. Am citit în unele locuri cum că localul ar fi de-a dreptul hippie, dar mie mi se pare mai degrabă un amestec de elemente urbane și decorativ naturale care dau restaurantului un aspect aparte, ușor de recunoscut în marea de localuri, locante, restaurante, baruri și pub-uri bucureștene.

Nu știu dacă aș spune despre Shift că e liniștit, căci are un zumzet continuu caracteristic, pe care doar cu cel de la Simbio l-aș mai asemăna la intensitate. Nu e deranjant, dar nici destul de încet cît să l încadrezi în ce înțeleg eu prin „liniște“. Dar e bine, îmi imaginez, să te prinzi că un loc e viu și alert după zgomotele noastre de termite zăpăcite, ieșite în lume la devorat toate frunzele ivite în cale, oarbe la cei din jur. Dar, ca niște viermi de mătase puși pe îndopat cum sîntem, Shift chiar se poate dovedi locul potrivit; în loc să băgăm în noi toate tipurile de fast și super fast food, aici avem alternative care duc ideea de comfort food ceva mai departe, la un alt nivel. Cum e cazul pastelor făcute de casă și îmbăiate darnic în sos, cu tagliatelle strînse frumos în cuiburi surprinzător de delicioase, însoțite de prăjituri aromate și răcoritoare și cîte un pahar de vin care filtrează lumina apusului mai intens decît orice setare a vreunui filtru de Instagram sau alte aplicații de oameni aflați în contact cu vremurile.

În urmă cu cîțiva ani, localul a trecut printr-un proces de upgrade și acum, uitîndu-mă la poze, nu știu dacă să salut sau să contest decizia. Totuși, de vreme ce este atît de popular în rîndul iubitorilor de mîncare bună, atmosferă plăcută și servire prietenoasă, nu simt că mai am ceva de comentat. Nu de rău, în orice caz. Shift Pub și-a luat haine noi și a pornit iar în lume, reinventat și colorat, cu plante și un amestec de alb și crem pe pereți.

Afară sînt urși și e neplăcut, de cele mai multe ori, într-un oraș poluat, aglomerat, agitat, „smart pentru că cetățenii din el sînt smart“, ca să o citez pe ocîrmuitoarea urbei. Shift Pub este un exemplu de loc unde lumea de-afară poate părea mai bună, mai frumoasă. Fie datorită luminii care trece printre frunze și intră pe geam într un anume fel, care ne duce cu gîndul la vacanță și relaxare, fie datorită muzicii care ne poate da energia necesară, poate chiar motivația pentru încă un proiect dus cu succes la capăt, fie datorită mîncării care să ne dea impulsul să ne urcăm în avion și să o pornim spre Roma, cu pastele ei aromate și fructele de mare indispensabile, sau care să ne trimită spre tren, mașină sau trotinetă – de ce nu? – pentru a da o fugă pînă la mama și la plăcintele și prăjiturile ei din alte timpuri, eterne, general valabile – la fel ca nevoia noastră de astfel de locuri unde să te simți mereu binevenit și unde să ai cam toate motivele să revii.

Văd Shift Pub, prin urmare, drept un punct de pornire al unor aventuri probabil nebănuite din start, așa cum sînt majoritatea – decorul și fundalul sînt asigurate din start, rămîne de văzut cine și cum va decola spre ceva (mai bun, mai frumos?) de aici. În caz contrar, măcar ne putem consola mereu cu mesele gustoase și arătoase din inima orașului. 

Anca Zaharia este, înainte de toate, cititor. Cea mai recentă carte publicată este Suicid, Editura Herg Benet, 2019.