Sentimentul de „acasă“

Publicat în Dilema Veche nr. 674 din 19-25 ianuarie 2017
Boli și viruși jpeg

Să te simți „acasă“, deși pare un loc comun, e, după mine, mare lucru. Să simți că ți-ai găsit locul, că oamenii și împrejurimile „se asortează“, măcar într-o oarecare măsură, cu tine. Că ești confortabil în pielea ta și în raport cu spațiul în care te afli. „Locul“ în care te afli nu e, desigur, strict spațiul fizic în care te găsești – deși contează și acesta suficient de mult. E spațiul fizic amestecat cu conotațiile lui afective și influențat considerabil de raporturile tale cu el. Într-un „loc de muncă“ unde nu-ți place ce faci, de pildă, te vei simți, probabil, mereu nelalocul tău. Inadecvat.

Așa mi s-a întîmplat mie, cel puțin. Nu mă simțeam în largul meu în diverse locuri în care am încercat să lucrez. Am lucrat, pentru o perioadă, de pildă, la România liberă. Chiar la o secție care se putea numi „tare“ pe atunci: cea de eveniment. Cele cîteva ore ale dimineții pe care trebuia să mi le petrec acolo, așteptînd subiecte „fierbinți“ pe care să le „acopăr“, gen tuberculoza la vaci (cea mai tare lovitură a mea de atunci), într-o spațiu de-o impersonalitate covîrșitoare, rece, gol și fără haz, au fost unul dintre motivele pentru care am plecat.

La fel, puținul timp cît am ținut ore la Facultatea de Limbi Străine. Țineam ore de texte, la engleză, iar în pauză trebuia să merg în Catedra de engleză. Catedră care, în mintea mea, era legată de profesorii mei, de temerile și emoțiile mele cînd intram acolo, să-mi depun vreo lucrare în-tîrziată. Un loc aproape mitologic, pe care încă-l priveam cu reverență și stînjeneală, și unde nu simțeam nicicum că m-aș putea potrivi (e adevărat că nici orele mele pe acolo nu au durat prea mult).

Cînd am ajuns la Dilema (care nu era încă veche), pe de altă parte, am avut aproape imediat senzația de acasă. Masa uriașă și neregulată de acolo, unde ne adunam toți, îmi amintea, pe undeva, de cea asemănătoare la care desenam, cînd eram mică, alături de tatăl meu, care lucra acolo. De asemenea, atmosfera boemă, în care nimeni nu forța pe nimeni să facă ce nu-i plăcea și programul era liber, fără să fie inexistent, m-au făcut să mă simt acasă din prima.

Cel mai acasă mă simțeam în apartamentul nostru de două camere din Șoseaua Giurgiului. Pentru alții, cel mai înghesuit apartament, plin de cărți, haine și jucării, în care eu, copil fiind, eram singura care mă lăfăiam într-o cameră separată, părinții mei împărțind una de trecere. Nimic din toate astea nu avea nici o importanță, în ce mă privește. Acolo am fost cu siguranță acasă. Atunci cînd era să ne mutăm într-o casă mult mai mare și mai somptuoasă, a unei prietene care emigrase în străinătate, mi s-a părut coșmaresc. Noroc că n-am avut destule pile, în regimul de atunci, cît să luăm casa, pe care am găsit-o într-o zi sigilată.

M-am simțit acasă și în următorul apartament în care ne-am mutat, cel de pe lîngă Piața Lahovary. Deși, cînd l-am luat, la parter fiind, era inundat. Întunecos și igrasios. Deși acolo s-au întîmplat și multe lucruri negative, printre care boala și moartea tatălui meu (e adevărat, nu a murit acasă, ci doar în perioada în care stăteam acolo).

La un moment dat, prin anul doi de facultate, a trebuit să plec de acolo, să mă mut. Din varii motive, acolo nu mai puteam sta. Nu mă mai simțeam acasă, nu mă mai simțeam în siguranță. Camera mea, cu biroul la care puteam să lucrez și să gîndesc, afișul meu cu Beatles de pe pereți, scaunul ușor șubred, cu perna în carouri cusută de bunicul meu, pe toate a trebuit să le las în urmă. Și să hălăduiesc prin case de închiriat, apoi chiar ale mele, în care nu am simțit că mi-am găsit locul. În care nu m-am simțit, decît parțial și uneori, acasă.

Abia după ani, în casa în care stau acum, sentimentul de „acasă“ a revenit. Mi-am găsit un birou, cu obiectele de pe el și cu geamul de alături, la care, dacă stau, mă regăsesc pe mine și un spațiu căruia îi aparțin. Unde mă simt, dacă nu întotdeauna, măcar uneori, confortabil, în largul meu. Așa cum, în exterior, confortabil mă simt doar în anumite zone, cele în care mi-am petrecut copilăria și adolescența, pe lîngă Parcul Tineretului și pe Magheru (mitul Giurgiului a picat, pentru că acolo, în interiorul apartamentului era tot hazul, nu prea ieșeam afară). Și, de curînd, am descoperit, cu stupoare, că m-am simțit destul de acasă la Belgrad. De unde a venit tatăl meu (de fapt, în Belgrad a stat o perioadă, a venit propriu-zis din Vîrșeț). E adevărat, acolo e mormîntul lui, acolo am rude. Dar am fost de puține ori acolo, nici nu mă pot lăuda că știu limba. Și totuși, într-un mod ciudat, telenovelistic, am avut acolo sentimentul de acasă. Cel mai în largul meu mă simt cu mătușa mea de 80 de ani din Belgrad: ea nu știe o boabă de română și nici alte limbi străine, eu – doar cîteva cuvinte și expresii în sîrbă. Și totuși, stăm de vorbă și ne înțelegem. Așa cum ea se înțelegea și cu mama mea, care nici ea nu știa sîrbă.

Una peste alta, am fost fericită că mai e un loc pe lumea asta în care să mă simt, măcar un pic, acasă.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.