Ritmurile naturii și ecouri din alte vremi

Publicat în Dilema Veche nr. 847 din 2 - 8 iulie 2020
Zizi și neantul jpeg

Pandemia a scos din noi reflexe uitate. Unele, chiar pozitive. De pildă, cel puțin în ce mă privește, traiul mai mult decît altădată după ritmurile naturii.

Ca-n copilărie, atunci cînd eram la bunici. Nu am avut bunici la țară – pentru mine, toate istoriile rurale, cu urcat în copaci, scăldat, mers la pescuit etc. erau simple narațiuni. Un copil eminamente urban, crescut la bloc, într-un apartament înghesuit, de două camere, și foarte mulțumit de acest aranjament. Natura era, așa cum am mai spus-o, un simplu tapet: mi se părea de la sine înțeles s-o văd pe geam, s-o aud, s-o amușinez, dar să nu dea năvală peste mine.

Asta cînd eram la părinți, la bloc. Căci, deși nu aveam bunici la țară, aveam un fel de țară teleportată în București, la trei-patru stații distanță de blocul meu. Aveau o curte cu două petice de grădină și un culoar îngust între ele. Era suficient așa, deși, dacă voiai să fii cîrcotaș, aducea cu curtea unei pușcării. Dacă luai lucrurile cum veneau, fără atîtea ifose, în cele două petice de grădină descopereai cam tot ce-ți trebuie pe lumea asta, iar pe culoarul dintre ele făceai cîtă mișcare voiai.

Deși casa era destul de aproape de centru, totuși, cînd mă duceam acolo, intram într-o altă lume. Era în primul rînd liniștea care te-nvăluia: după 7-8 seara, aproape nici țipenie de om nu mai era pe stradă. Strada era oarecum departe de bulevardul principal și dădea spre un parc care, la căderea întunericului, îmi apărea ca un ocean fremătînd în adîncuri, fără ca mai nimic din asta să transpară la suprafață. Un ocean negru, pentru că circulau tot soiul de povești horror despre ce se întîmplă acolo după căderea întunericului: copii răpiți, vînduți, obsedați sexual care umblă liberi etc.

Toate astea făceau din parc un teritoriu interzis. Iar noaptea, în vecinătatea lui, pe o stradă cu doar vreo două felinare, căpăta o altă greutate: te simțeai acolo ca-n preajma mării sau ca atunci cînd ești pe vîrfuri de munți – cu absolutul la o aruncătură de băț, mai-mai să-l atingi. Liniștea care se așternea peste toate, devreme, nu făcea decît să accentueze senzația asta – pentru un copil și apoi pentru un adolescent, altfel crescut într-un bloc unde totul era gureș și neliniștit, frivol chiar, aș spune, pentru că nemărginirea era blocată de alerta desfășurare umană.

Nopțile, atunci cînd bunicii mei, cum am mai scris, de altfel, adormeau pe rînd, dar la intervale scurte unul față de celălalt, la serialele care și-așa țineau puțin, mă trezeam singură în bezna și liniștea ce-mi păreau absolute. Țin minte și acum sentimentul de spaimă: spaimă față de o latură altfel nevăzută și mai profundă a lumii, care atunci avea tupeul să mi se arate, dar și față de fragilitatea bunicilor mei, care ieșea la iveală într-o asemenea circumstanță și mă ducea cu gîndul, pe care nici nu îndrăzneam să-l formulez, practic, la moarte.

Noroc că îi sculam pe bunici – îi înviam, dacă vreau să exagerez – și, ca prin farmec, se reactivau zglobii pentru ritualurile de noapte. Asta era partea bună, cea care ne ferea de neant în lumea asta prea liniștită: ritualul. Procedurile, nu simple, prin care se executa fiecare etapă, prin care reușeam să trecem cu bine prin fiece moment al zilei. Noaptea se închideau geamurile și se trăgeau transperantele, se mai puneau niște lemne pe foc (pe vremea sobei cu lemne) și se aprindea lămpița de veghe. Zic lămpiță pentru că era chiar foarte-foarte mică: trona deasupra patului bunicului meu, care era vizavi de patul unde dormeam eu, și-mi dădea un sentiment de siguranță. Lîngă paturi se lăfăia o mătură cu coadă lungă: era dușmanca țînțarilor care se cuibăreau pe tavan. Cînd mă ataca vreunul frontal, îl strigam pe bunicul meu, care-mi sărea în apărare cu măturoiul. După care se culca la loc, înlocuind bîzîitul iritant cu sforăitul reconfortant.

Din fericire, ritualurile de dimineață erau tot atît de zgomotoase pe cît de silențioase erau cele de seară. Bunicii mei ascultau Europa Liberă de la 6 dimineața, cu geamurile larg deschise și cu sonorul dat dacă nu chiar la maximum, pe acolo: era, probabil, gestul lor de frondă la adresa unui regim pe care nu și-l doriseră și care le schimbase viețile. Și nu era doar atît, radioul vechi și uriaș trebuia gîdilat îndelung pînă să prindă postul, frecvențele erau imperfecte, bruiate, presupun. Nu aveai cum să nu te trezești odată cu inexistentele găini (existau doar guguștiuci) în toată hărmălaia.

Dar era un semn clar că a început o nouă zi, pe care merita s-o trăim. Nu ne-ntreba nimeni dacă aveam sau n-aveam chef, ziua pur și simplu dădea buzna peste noi, în ritmurile ei. Pe lîngă Europa Liberă, ziua începea, din fericire, și cu un ou fiert mereu cleios. După ou, fiecare se ducea în treaba lui: bunicul meu prin curte, magazine, pivniță, meșterind mereu ceva; bunica mea în casă, la treburile gospodărești, bombănind non-stop, dar făcîndu-le impecabil. Și eu pe culoarul dintre cele două grădini, cu o minge în mînă și cu imaginația la pîndă.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.