Profesori pe care i-am iubit

Publicat în Dilema Veche nr. 919 din 18 – 24 noiembrie 2021
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

 „Tovarășa”, pentru o foarte scurtă vreme (eram în clasa a V-a atunci cînd a picat regimul comunist), apoi „doamna” de matematică din generală. Nu-mi dau seama cum, m-a făcut să iubesc matematica, deși mi-am dat seama ceva mai tîrziu că n-am nici în clin, nici în mînecă cu această materie care m-a chinuit patru ani de liceu. Însă, în gimnaziu, matematica mi s-a părut suportabilă datorită ei. Avea un soi de severitate sau mai degrabă o seriozitate dulce, căreia nu puteai să i te opui. Avea o autoritate prietenoasă, era complet liniște în orele ei. Cred că am fost „îndrăgostită” de ea, în măsura în care un copil de 11 ani poate fi îndrăgostit de un profesor. Avea un defect la o mînă, cred că din naștere, o mînă îi era neterminată, nu avea palmă, degete, ca noi toți, la început a încercat să o ascundă, ținea cu mîna aia creta, uneori o ascundea la spate. Apoi, după ce ne-am obișnuit unii cu alții, nu i-a mai păsat decît de matematică. Cred că am iubit-o și mai mult din cauza acestui mic handicap fizic sau cel puțin acum mă gîndesc la ea, din perspectiva adultului, cu o infinită duioșie. Avea un mod de a zîmbi atunci cînd era mulțumit de tine, își ridica colțurile buzelor, se vedea că era fericită că ai făcut bine, că ai înțeles. Făceam zeci de exerciții la algebră și la oribila geometrie în spațiu, ca să obțin zîmbetul ăla. Purta fuste din stofă, drepte, atît de comune în anii ʼ90, părul negru îi era prins într-o coadă. Cred că avea pînă în 40 de ani pe atunci. Iarna se îmbrăca în pulovere groase din lînă, era atît de frig în mica noastră clasă a unei școli vechi de peste o sută de ani, aveam sobe de teracotă, încă erau probleme cu gazele. Cînd am făcut prima noastră „grevă”, a elevilor, deși profesorii făceau mereu grevă la începutul anilor ʼ90, ea a venit la clasă, a început să deseneze o figură geometrică pe tablă și ne-a zis, simplu: „Copii, știu că sînteți în grevă... dar matematică nu intră niciodată în grevă. Eu o să vă predau, totuși... dacă vreți să învățați, bine, dacă nu, nu!”.

 Profesoara de limba engleză din liceu. Eram la o clasă de mate-fizică, „intensiv engleză”, cum se spunea pe atunci, ea era una dintre cele mai bune profe de engleză ale deceniului. Știam asta și mă intimida cumplit. Eram mediocră la limbi străine, lipsită de ureche muzicală, habar n-am, știam că nu sînt printre elevii buni, că n-o voi mulțumi niciodată. Avea o abordare cu totul diferită față de alți profesori – îi spuneam pe nume și discutam chiar și în pauze, chestiuni personale, doar în engleză. De fapt, era absolut revoluționară pentru acele timpuri în care nimeni nu auzise încă de Erasmus, orele ei erau de-a dreptul SF, o educație a viitorului. Ne aducea, prin puținele programe care existau pe atunci, „profesori” vorbitori nativi. Americani. Datorită ei am atins prima oară un computer Pentium 1, în laboratorul de limbi străine, și am aflat că există o poștă electronică ce se numește e-mail. Datorită ei am făcut primul meu „proiect” care nu avea nici o legătură cu școala clasică – un spot publicitar pentru ora de engleză. Am scris un script, am filmat cu o cameră VHS, am și montat un pic. Și mi-a plăcut, mi s-a părut altceva, mi-am dat seama că școala poate să fie și creativă. Cred că în parte și datorită ei, după acea experiență, am fost mai deschisă să merg la o facultate de regie de film, în loc să aleg Litere sau altceva. Pe de altă parte, și tot datorită ei, îi citesc și acum pe poeții romantici englezi și știu pe de rost poezia „Daffodils“ a lui Wordsworth. De fiecare dată cînd mă scufund în propriile mele tristeți și nostalgii încerc să mă detașez și recit în gînd: „I wandered lonely as a cloud...”. Iar engleza cu care mă descurc pe la workshop-uri și pe la festivaluri tot ei i se datorează. Nici acum n-ar fi prea mîndră de mine, așa cum odinioară aveam la engleză doar 7 și 8, am rămas cu un accent groaznic. N-am iubit-o atunci, mi se părea că avea o personalitate care mă copleșea pur și simplu. Acea autoritate supremă. De curînd, am redescoperit-o pe Facebook și mi-am dat seama de ceea ce atunci îmi scăpase, dincolo de aura de profesor – „umanitatea” ei. E foarte straniu cum anumiți profesori, după mulți ani, în care tu însuți devii adult și ai propriile tale încercări și experiențe, coboară de pe un soclu și îți dai seama că sînt niște oameni calzi, apropiați.

 Profesorul de matematică din liceu. Dirigintele. Tobă de matematică. Numai probleme din Gazeta matematică pe tablă, voia să ne facă pe toți performeri, academicieni. Note de 4 și de 5 în teză, copiat de la colega de bancă. Greu, foarte greu pentru cineva care voia să scrie literatură și care citea Stephen King pe sub bancă (în orele de matematică). L-am iubit (și-l mai iubesc și acum) pentru că, în momentul în care și-a dat seama că nu făceam parte din filmul ăla, după ce cîștigasem două concursuri de scriere creativă pentru liceeni (la unul dintre ele primisem ca premiu un radiocasetofon), m-a lăsat pur și simplu în pace. Și m-a menajat. Mă scotea la tablă la cel mai simplu exercițiu ca să-mi dea o notă de trecere. Mă alinta „Popescuța”.

 Proful de română din liceu. Un personaj total atipic. Anticomunist convins, cu implicații grave în trecutul lui pe care nu le-am aflat niciodată. Nonconformist. Proful care venea la școală în blugi, iar în timpul tezei stătea cocoțat pe pervaz și fuma țigări „Mărășești”. Aproape toți elevii lui aveau numai 4 și 5. Niște „loaze”, așa le spunea. Proful care m-a făcut „vedetă” într-un liceu de mate-fizică pentru că mi-a dat 10,30 într-o teză (aduna sutimile sub 0,5 de la teza anterioară și le adăuga la următoarea teză). Nu o să pot uita niciodată acel moment cînd a venit cu tezele, era ultima oră, iar clasa noastră se învăluia deja în umbrele serii timpurii de noiembrie, iar el, de la catedră, mă acuza, mai în glumă, mai în serios: cum de-am putut să-i iau 10,30 în teză? M-am simțit mîndră de mine și speriată în același timp. Ce-o să se întîmple cu mine și cu relația asta a mea stranie cu limba română care era doar la început? Cît de departe se va ajunge? Este primul profesor care mi-a confirmat că am un talent. Este profesorul care nu dicta comentarii, însă înțelegeam totul despre „operă” doar din clasă, ascultîndu-l. M-a convins să citesc aproape toată bibliografia școlară obligatorie, carte cu carte. Mai puțin volumele 2 și 3 din Frații Jderi. Iar cînd ne-a dat o lucrare de control fulger – așa făcea, „Scoateți o foaie de hîrtie!” –, în care să descriem atmosfera dinaintea bătăliei din ultimul volum, iar eu nu citisem și am inventat totul, bazîndu-mă pe primul volum, mă așteptam să iau 3, dar am luat 9. Am mers la el și i-am spus: „Domnule profesor, n-am citit, mi-am imaginat!”. Iar el mi-a răspuns: „Nu-i nimic, ți-am dat 9 pentru creativitate!”. Vă mulțumesc, domnule Vintilă! Aș vrea să cred că ați ajuns într-un loc mai bun decît pervazul clasei noastre, învăluită în umbrele serii, unde vă aprindeați țigară de la țigară din pachetul de „Mărășești”, privind spre bulevardul Carol și așteptînd ca „loazele” din clasa a X-a să-și termine tezele... ați salvat măcar un copil!

 Aș menționa-o și pe „tovarășa” noastră din primară. Nu m-a marcat cu nimic, era o învățătoare ca oricare alta. Însă era „o tovarășă corectă care n-o să țipe la voi”, mi-a spus mama, după ce a cunoscut-o, la prima ședință cu părinții din clasa I. Știa deja că mie cel mai frică mi-era cînd cineva ridica glasul, la fel ca și acum. Într-adevăr, n-a țipat și nici n-a bătut pe nimeni cu linia la palmă, precum alte „tovarășe”.

 Și n-aș încheia fără să o pomenesc pe tovarășa Pușa, de la grădiniță. O educatoare cu părul lung pînă la brîu, ca o zînă, care nu putea să citească nimic decît cu lupa. Era absolut serafică în uniforma ei albastră, simțeam că, dacă o ating, o să se destrame. O iubeam atît de mult încît, la un moment dat, i-am propus lui taică-miu, Anton, să se despartă de mama și să se însoare cu tovarășa Pușa. Mama mai e supărată pe mine și acum.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.