Prima zi de „Zoia“

Publicat în Dilema Veche nr. 895 din 3 - 9 iunie 2021
Zizi și neantul jpeg

Îmi aduc aminte pînă-n ziua de azi prima zi la Școala Centrală, pe atunci, prin anii ’80, „Zoia Kosmodemianskaia“. Obținusem, cu chiu, cu vai, tranferul de la o clasă de mate-fizică a unui liceu devenit industrial la una de filologie-istorie a unuia dintre cele două licee de profil din București. Tocmai într-o perioadă în care, la vechiul liceu, aparent toate mergeau bine: eram, cum se spune prin seriale, destul de „populară“, aveam chiar un curtezan care mă aștepta după ore cu flori și mă conducea pînă la troleibuz. Aveam note bune în general, mai puțin la matematică, unde nu mai înțelegeam, se rupsese filmul.

Aparent era așa. De fapt, eram profund nemulțumită. Ceva nu se mai lega. Nimic nu se mai lega. Nu-mi mai găseam locul la liceul meu, tînjeam după altceva și nu știam exact spre ce. Iar în ce-l privește pe băiatul cu florile, care era drăguț și atît de bine intenționat, nu-mi plăcea mai deloc. Îmi plăcea, în schimb, un coleg de-al lui care nu mă prea băga-n seamă, care asculta hard rock și vedea filme de Antonioni. Romantismul meu de pe vremea aia era ușor gotic și rebel.

Ca să mă mut de la mate-fizică la filologie, trebuia să dau o diferență de latină. Un examen de latină. Îmi plăcuse latina în clasa a opta, mai mult decît mă așteptasem. Iar acum trebuia să mă pregătesc pentru examenul de diferență. Din clasa a opta mai știam doar niște maxime și cîteva declinări și conjugări. Culmea e că, deși refuzam matematica, aveam nevoie, totuși, de ceva care să-mi disciplineze mintea. Se pare că latina mi-a oferit asta.

Cu ocazia diferenței de latină am cunoscut-o pe Mia Morogan. Pentru mine, a fost Profesoara prin excelență. Le avea pe toate, atît cît trebuie din fiecare: era (și este, deși n-am mai vorbit cu ea de ani) tobă de carte, fermecătoare cît cuprinde și severă cît să n-o iei razna. Te făcea să te-ndrăgostești de ea, în felul ăla bun discipol / maestru, care te-m­pinge înainte. La vîrsta aia, de 15 ani, ai nevoie (cel puțin eu, una, aveam) și de o motivație afectivă. Simplele meandre ale cunoașterii, dacă nu ești vreun geniu, nu te cuceresc în sine, îți trebuie un mediator. Unul deghizat în haine seducătoare, ca-n basme. Cert e că așa am învățat eu latina, iar ce mai știu pînă-n ziua de azi tot doamnei Morogan îi datorez în cea mai mare măsură.

Am luat diferența de latină și iată-mă mutată la „Zoia Kosmodeminaskaia“, în clasa a X-a B. „B“-ul era pentru mine ceva ciudat, toată viața fusesem la „A“ și mi se părea, într-un complex de superioritate aiurea, că numai așa se poate. Totul se schimba, însă, în viața mea. Se schimbase și locuința, în locul celei din Șoseaua Giurgiului, în care mă pierdeam printre jucăriile fără număr ale copilăriei, trecusem la cea din Piața Lahovari. Sigur, mult mai în centru, pășisem într-o altă lume. Era, tot ca-n filme, ca și cum ne-am fi mutat în alt oraș și am fi început o viață nouă. Eram „the new kid in town“. Dar nu cu puteri paranormale, cum se întîmplă în fantasies. Ci copleșit de povara noutății și de dificultatea adaptării. Într-un moment în care și acasă începusem să simt fragilitatea crescîndă a tatălui meu și neliniștea clocotindă a mamei. Și în care și contextul general era mai acerb. Se strîngeau chingile.

Așa că m-am îndreptat spre prima zi de „Zoia“ destul de liniștită. M-am îmbrăcat cum mă îmbrăcam și pînă atunci, cu uniforma mea scurtată și strîmtată, cu bluza bleu, dar nu chiar de uniformă, cu ciorapi albi, cred, o vestă bleumarin de piele sau scai și o eșarfă roșie cu buline la gît. Și cu părul, simbolul libertății mele, fluturîndu-mi pe umăr. Eram tare mulțumită de mine, mă duceam să-mi urmez idealurile pentru care luptasem. Mă îmbrăcasem precum Sailor din Wild at Heart (de care încă nu știam) cu jacheta lui din piele de șarpe, ce purtam era simbolul individualității mele și al libertății mele. Am uitat să adaug că aveam și o geantă vișinie cam zdrențăroasă, dar cu valoare afectivă, pe post de ghiozdan.

Am ajuns, cu mama, cred, la liceu. Numai intrînd acolo mi s-a făcut pielea de găină. Era (și este) un edificiu monumental, fabulos și îngrozitor de rece. M-a luat cu fiori cum am pășit pe poarta lui, pe culoarele lui de marmură (ori așa erau, ori așa le percepeam eu). Era ca și cum m-aș fi întors în secolul al XIX-lea, în lumea lui Jane Eyre. Ne-am dus spre biroul directoarei care, pe atunci, era dna Zdrafcovici. Dar directoarea adjunctă se numea dna Smeu (și urma să ajungă directoare plină mai încolo). Nu mai știu care dintre ele mi-a spus (pe mine m-a copleșit numele dnei Smeu) că se bucură să mă aibă elevă, că a auzit că aș fi o elevă bună, dar ținuta... Să-mi reglementez ținuta.

Eu am auzit asta, ca prin vis, căci eram atît de emoționată. Și am fost condusă pe coridoarele incredibile, care îmi păreau mai curînd ale unui azil ori ale unei pușcării decît ale unui liceu, spre clasa mea. În care, deschizînd ușa, am fost uluită să mi se confirme senzația coșmarescă de întoarcere în timp și de plonjare în plin Jane Eyre: aveam în fața ochilor o mare, aproape, doar de fete.

Va urma, din nou.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.