Prietenia. Cîteva modele

Publicat în Dilema Veche nr. 844 din 11 - 17 iunie 2020
Zizi și neantul jpeg

Cînd eram mică, la școală, credeam că prietenia înseamnă pur și simplu petrecerea non-stop a întregului timp de care dispuneai cu o altă persoană, în general de același sex. Cu respectiva prietenă te vedeai de dimineață, de la careu (așa erau vremurile). Apoi, dacă nu stăteai în aceeași bancă, îți petreceai cu ea toate pauzele, inclusiv pe cea de masă. După care plecai cu ea spre casă, ba, dacă părinții te lăsau, te mai vedeai și-n week-end. Prietenia asta, în viziunea mea de atunci, era cam absolută. Și, evident, premergătoare a unei relații amoroase. Cu respectiva prietenă, pe la 9-14 ani, împărtășeai, making a long story short, „totul”. Nu doar sandvișul de la ora 10 și tema la engleză, ci și visele tale cele mai intime – inclusiv de cine îți plăcea din clasă sau din împrejurimi. Prietena asta de suflet, mereu „cea mai bună”, era, zic, precursoarea unui viitor amorez și pentru că, de obicei, era doar una. Prietenia asta cu pretenții de absolut era și un exercițiu de monogamie: intrau în joc loialități și responsabilități serioase.

De pildă, îmi aduc aminte pînă-n ziua de azi cînd una dintre prietenele mele unice dintr-o perioadă (perioadă care se putea întinde pe ani) nu s-a așezat cu mine în bancă, așa cum se-ntîmpla de obicei, cînd mergeam la laboratorul de biologie sau chimie: mi s-a părut incceptabil și un mare semn de întrebare s-a înțepenit deasupra capului respectivei prietene. Semn care mult timp nu s-a mai clintit de acolo. Țin minte și acum senzația pe care am avut-o cînd am văzut-o pe respectiva că s-a așezat cu altcineva în bancă, fără să mă prevină, și am rămas singură, de proastă, cum bine se zice, în ușa laboratorului, uitîndu-mă înfricoșată în stînga și-n dreapta, doar-doar mi-oi găsi și eu o pereche de împrumut. Abia mai tîrziu, după ce am văzut They Shoot Horses, Don’t They? (Și caii se împușcă, nu-i așa? – Sidney Pollack, 1969), mi-am dat seama că-n momentele alea mă simțeam precum Gloria (Jane Fonda) atunci cînd rămîne fără partener pe ringul de dans și e gata să piardă ceea ce ea credea că e șansa vieții.

Momente ca sus-menționatul au fost, în cele mai multe cazuri, semnele că respectiva prietenie e pe ducă. Oricît de idilică ar fi fost concepția mea despre o astfel de relație, pe care mi-o zugrăveam în minte à la Mary Poppins, cu două fete cu pălăriuțe zburdînd ținîndu-se de mînă și cu cîte un balon în mîna rămasă liberă, știam totuși – și dacă nu-mi formulam exact, simțeam – că undeva dedesubtul acestor arabescuri stă un soi de morală afectivă destul de rigidă. Că orice e permis în prietenie, atîta timp cît solidaritatea și loialitatea necondiționate, și mai ales în momentele esențiale, funcționează. În Thelma și Louise (Ridley Scott,1991), cele două eroine jucate de Susan Sarandon și Geena Davis, deși o dau în bară una față de alta cu lucruri grave, de destule ori, și apoi își spun în față ce le nemulțumește, își păstrează, pînă la sfîrșitul filmului, un devotament reciproc necondiționat. Nu spun că două prietene trebuie să moară împreună, așa cum s-a întîmplat în film: dar cred că trebuie să știe să-și fie alături, la bine și la greu.

Evident, nu la fel ca într-o căsnicie sau o iubire. E un alt fel de „la bine și la greu” într-o prietenie. Nu e chiar trup și suflet, ci doar suflet. Dar nu e mai prejos, ci doar alt fel. Există un mod, între prietenii adevărați, de a se aprecia și susține, în același timp fiind sinceri unul cu altul. De a-și permite absențe, din cînd în cînd, fără a ruina prietenia. Pentru că între ei ajunge să existe o înțelegere mai presus de definiția prieteniei din clasa a VII-a, cînd a fi prieten cu cineva însemna să-ți petreci, la propriu, tot timpul cu acea persoană. La vîrsta maturității știi că nu-i nevoie doar de asta. Sînt prieteni pe care nu-i vezi cu lunile, ba poate chiar cu anii, dar tot prieteni rămîn. La o adică, un astfel de prieten are față de tine – și tu ai față de el – tot atitudinea aia de Thelma și Louise. Te susține necondiționat și te ajută la greu, în fața lumii întregi, dacă e cazul.

Desigur, am exagerat voit aici. Dar în sinea mea tot așa cred. În situațiile complicate se vede, mai ales, cine ți-e cu adevărat prieten și cine nu. Aici poți avea surprize nebănuite: unii dispar, pur și simplu, cum plastic se zice, ca măgarii-n ceață. Alții, și mai rău, în ceața aia deasă, îți mai pun și cîte-o piedică. Iar unii își continuă tacticoși înaintarea prin ceață, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat: dacă, din greșeală, te intersectezi cu ei, în cel mai bun caz te salută politicoși și, în cel mai obișnuit, te ignoră. În sfîrșit, din fericire, există și-o categorie care reacționează chiar mai bine decît te-ai fi așteptat: îți întind mîna cînd ești gata să cazi.

Ai timp, o viață, să mai cerni dintre ei. Și să-i păstrezi doar pe cei stil Thelma și Louise. Pe cei care-ți întind mîna. Cu ei mai ai, poate, vreo șansă să te ții de mînă și să zburzi pe dealurile înflorite. Cu baloane în mîinile libere.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.