Ce oră aiurea este ora două după-amiază! Nu ai ce căuta la două în piață. Este o rușine, ce faci tu toată ziua, dacă nu te-ai trezit dimineața, sprinten să dai ochiului leguma aburindă de pe vrej? Uite, am pățit așa necaz. Mi-am uitat banii acasă și, dus-întors, am pierdut ora. Că eu stau departe, în buricul Bucureștiului, dar fără vreo piață aproape. Ați observat șmecheria. Cică. Mi-am uitat portofelul acasă... Bun, dar tot era unu după-amiază, duminica. Nici un rost al trezitului dimineața, nici o hărnicie. Intru în piață. Kile de portocale la 2 lei. Căpșuna la 5 și la fel cireașa. Au căzut prețurile. Puțini țărani, mulți comersanți care țin la preț. Uite, bre, poliția, dă amendă unei amărîte cu cinci ouă pe rafie. Dezolant, dar plin de beneficii acest peisaj! Pentru mine. Aha, uite și un băiat în cămașă, ușor burtos, ce are el aici? Roșii și castraveți de la Vidra! Roșii? Da, ia, dom’le, roșii, bune sînt. Privesc cu uimire roșiile. Crudace le știu pe vremea asta. Băiatul ia un cuțit și taie o roșie. Pătrunsă, coaptă, gustoasă. Iau două kilograme. Cum altfel? De unde vine chestia asta că uneori, deși ești blocat în certitudini, gustatul te fură. Să atingi și să fii! Uite, umblu după mazăre acum. Roșiile le combin eu cu o brînză, dar ce mănînc? Mazăre la 6 lei. Ușor atinsă de soare, dar cumpăr. N-are cum să fie rea, de-abia luată de pe vrej, în sezon. Nu, nu are cum să mă păcălească. Iau de 10 lei. După ce desghioci mazărea, cu ce te alegi, vorba aia? La ieșirea din piață, portocalele la 2 lei. Suc. Fresh. 2 lei kilogramul merită. Ce mi s-o întîmpla? Și așa s-a întîmplat. Uite că am făcut piața ca un leneș, la două după-amiaza. Ce concluzie tragem noi? Sînt om, nu mă judecați doar pentru băiatul din Vidra, portocala de fresh.