Hotelul El Conquistador era cel mai frumos din Tijuana. Fusese construit în jurul unui patio, în stilul vechilor haciende. Petrecerea Iglesias-Morales avea loc în sala „Don Quijote“. Muzica de fond, foarte ritmată, era cîntată de o orchestră mariachi destul de mediocră. Muzicanţii purtau costume de velutină cafenie, veste scurte şi sombrero-uri ornate, de jur împrejur, cu biluţe negre care se bălăngăneau întruna. Cînd am ajuns, recepţia era în toi şi trebuie că începuse chiar înainte ca ultimul taur să fie sacrificat. Iglesias, amfitrionul, stătea în capul unei mese lungi sau, mai degrabă, al mai multor mese puse cap la cap, supraîncărcate cu sticle de vin, sangria, carafe aburite de margarita, fructe proaspete, bucăţi de tortilla, coaste de vită, puerco en salsa chipotle şi o varietate de sosuri roşii, verzi şi galbene, numai bune să distrugă papilele oricărui neiniţiat. Eu eram, bineînţeles, imunizat de mîncărurile thai şi sichuan, care făceau ca bucătăria hispanică să pară, prin comparaţie, la fel de inofensivă ca laptele matern.

Rumeniţi la foc mic, într-o oală masivă, fără grăsime, 350 gr de carne tocată de vită şi 250 gr de porc tocat, timp de 10 minute. Tocaţi fin 2 cepe, 3 căţei de usturoi, un morcov mare şi un ardei chipotle (ardei iute jalapeño afumat şi uscat). Puneţi legumele tocate în oală şi lăsaţi să fiarbă 5 minute. Tăiaţi în cubuleţe 3 roşii mari, decojite, fără sîmburi şi adăugaţi-le în oală, împreună cu 2 linguri de bulion, 90 gr de strafide, 100 ml de vin roşu, o lingură de oţet, o linguriţă de chimion, o jumătate de linguriţă de scorţişoară pisată, 60 gr de fulgi de migdale, sare şi piper. Fierbeţi cu capac încă 20 de minute. Ornaţi cu frunze de coriandru verde.

Povestitorul e detectivul Saxon, eroul lui Les Roberts din A Carrot For The Donkey (1989), roman scris cu 23 de ani înainte ca autorul să devină vegan.