Mi-am petrecut copilăria într-o lume în care vebul „a alege“ nu prea exista. Mă îmbrăcam în hainele pe care mi le făcea bunica paternă, care lucra la un atelier de tricotaje. Pantalonii și bluzele de lînă mă pișcau, dar le purtam toată iarna, căci peste tot pe unde intram era frig și ele, așa aspre cum erau, îmi țineau de cald. Cînd mergeam cu mama la magazinul central din orașul nostru, la „Parîngul“, să-mi cumpere pantofi și încercam mai multe perechi care să mi se potrivească, mereu îi alegeam pe cei care mi se păreau mai arătoși, fără să-mi pese că mă strîngeau. Mă gîndesc uneori la fetița aceea care cobora, bucuroasă, scările magazinului, cu o cutie în brațe, și își dorea să poată să doarmă încălțată cu sandalele noi, fără să-i pese că va suferi apoi.

Această pendulare între utilitatea lucrurilor și frumusețea lor mă urmărește încă. Poate este unul dintre motivele pentru care mă hotărăsc greu să achiziționez lucruri. Nu am reușit să devin niciodată o cumpărătoare impulsivă. Am preferat, de multe ori, să las un obiect acolo, pe un raft, să mă aștepte pînă a doua zi, ca să mă conving că e pentru mine și că nu pot să mi-l scot din cap.

Iar de cînd lumea s-a schimbat și simulacrul ei perfect există pe Internet, am și mai multe instrumente să mă informez înainte de a decide că voi face cea mai bună alegere pentru mine. Mă amuz uneori de această aventură care înseamnă să caut, de exemplu, un filtru de apă pe care să mi-l atașez la robinet, ca să nu mai car niște sticle grele, pe scări, patru etaje. Sau o saltea pe care să dorm bine și să nu mă mai doară spatele, care să nu fie nici prea tare, nici prea moale. Citesc descrierile produselor și părerile celorlalți cumpărători. Mă documentez ca și cînd aș începe apoi să scriu o carte despre ele. Îmi imaginez structuri, arcuri, straturi de memorie, filtre și alte componente, pe care le găsesc „povestite“ în fișele produselor de care am nevoie. Cu cît știu mai mult, cu atît riscul de a face o achiziție proastă scade. Există și o poezie a obiectelor domestice, pe care îmi place s-o descopăr. Și parcă altfel dormi pe o saltea care are deja o narațiune în spate. Cînd mi-au adus-o producătorii de la Baia Mare, îmi venea să le spun că deja ne cunoașteam, o studiasem, n-avea cum să mă dezamăgească. Oamenii îmi spuneau că poate fi returnată în termen de 30 de zile, ca orice produs banal, ceea ce mi se părea imposibil. Și eu am avut dreptate, n-a fost cazul. Cel mai mult îmi place să caut locuri la mare, pentru vacanță. Mă uit pe poze cu plaje și în fiecare seară mă opresc undeva, ca și cînd aș acosta cu o mică ambarcațiune pe un țărm din lumea asta. Uneori visez minunăția aceea de loc și familiaritatea crește. După ce fantazez o săptămînă-două, începe partea practică. Cum ajung acolo? De ce buget e nevoie? Unde ne putem caza?

Căutarea aceasta a devenit o parte importantă a vieții noastre. Cum să cumperi ceva sau să pleci departe fără să știi niște lucruri importante? Nu ce te așteaptă, că asta nu poți să prevezi niciodată și ar fi și foarte plictisitor, dar să fii prevenit ca să te poți bucura. Să „îți faci lecțiile“, în așa fel încît să nu te duci cîine surd la vînătoare. Nu mi-aș fi imaginat niciodată, de exemplu, că o să vină o zi cînd o să-mi comand haine de pe un site. Că o să reușesc să-mi imaginez, din niște poze, că mi-ar putea veni un palton. Dar ne antrenăm în fiecare zi să vedem mai mult. Funcționăm din ce în ce mai eficient cu proiecțiile nostre.

Există momente în care simt că fetița aceea care am fost și care nu putea să aleagă se simte răzbunată. Și bucuroasă că a parcurs un drum atît de de spectaculos, trecînd prin lumi atît de diferite. Istoriile noastre personale se așază cuminți și intră unele în altele ca niște păpuși Matrioșka. Și noi, și lucururile din jurul nostru sîntem efecte ale unor alegeri. Mărturii concrete ale deciziilor și plăcerilor noastre. Și asta ne face diferiți într-o lume din ce în ce mai globalizată.

Articol susținut de British American Tobacco în cadrul campaniei Alege Asumat